Joan Miro (1893-1983) - Parler Seul

Litografie de Joan Miró (*)
Această lucrare reproduce una din ilustrațiile create inițial de Miró pentru a ilustra volumul de poezii „Parler Seul” (**) (A vorbi doar), scris de Tristan Tzara în 1947.
Editat de Maeght Editeur în anul 2004.
Realizat pe hârtie vellum din bumbac 100% cu greutate mare.
Semnat pe placa de gravură.
Ștampila editorului și a Succesiunii Miró pe verso-ul foii.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

- Dimensiuni suport: 60 x 45 cm
- Dimensiuni imagine: 42 x 33 cm
- Anul 2004
- Ediție: 1000 exemplare
- Referințe: Cramer 17. Rauch 165
- Stare: Excelentă (această lucrare nu a fost niciodată înrămată sau expusă, și a fost întotdeauna păstrată într-un dosar profesional de artă, motiv pentru care se află în stare perfectă).

Lucrarea va fi manevrată cu grijă și ambalată într-o folie/plasă de carton plat rigid. Expedierea va fi însoțită de confirmare cu număr de urmărire.

Expedierea va include, de asemenea, asigurare completă pentru valoarea finală a lucrării, cu rambursare integrală în caz de pierdere sau daună, fără costuri pentru cumpărător.

(*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut la Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A fost la academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și a cunoscut fauvișii și cubiștii. Peisajele sale emoționale, care îl formează ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai apoi New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comuna Baix Camp, va fi contrapunctul față de agitația intelectuală pe care o trăiește la Paris, unde s-a mutat în anii douăzeci alături de poeții suprarealisti și de cei mai creativi artiști ai timpurilor sale. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brâncuși și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și Suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al celui de-al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va stabili în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care îl visase mereu. Acolo s-a axat pe lucrul cu sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina peisajului din Mont-roig întâi și cea din Mallorca mai târziu va fi determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor constitui fundalul unor dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró scapă de academicism, într-o căutare constantă a unei opere globale și pure, fără apartenență la vreun curent captat. Conținut în formele sale și în manifestările publice, este prin faptă plastică unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe-l va duce să creeze un limbaj unic și extrem de personal care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile strălucitor spontaneu și amorfe ale lui Miró, trasate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au viu brio inventiv al versurilor aleatorii ale lui Tzara.
editia originală a fost sub responsabilitatea Maeght Editeur și constă din 72 de litografii originale ale lui Miró, dintre care 49 în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte. (*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut la Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A fost la academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și a cunoscut fauvișii și cubiștii.
Peisajele sale emoționale, care îl formează ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comuna Baix Camp, va fi contrapunctul față de agitația intelectuală care trăiește în Paris, unde s-a mutat în anii douăzeci alături de poeții suprarealisti și de cei mai creativi artiști ai timpului său. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus împreună cu Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și Suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al celui de-al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va stabili în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care îl visase mereu. Acolo s-a axat pe lucrul cu sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina peisajului Mont-roig mai întâi și cea Mallorca mai târziu vor fi determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor constitui fundalul unora dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró fuge de academicism, către o căutare constantă a unei opere globale și pure, neadherentă la niciun curent definit. Conținut în formele sale și în manifestările publice, este prin faptă plastică unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va conduce să creeze un limbaj unic și extrem de personal care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile strălucitor spontaneu și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au brio inventiv al versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editia originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 litografii originale ale lui Miró, 49 dintre ele în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte.