Bachibouzouk (1977) - Warhol vs Banksy vs Hirst

Superbă lucrare a artistului bruxellez Bachibouzouk.

În această serie, artistul bruxellez Bachibouzouk joacă sărim de pe o lespede pe alta cu istoria artei, asemenea unui copil prea curios care ar fi pus mâna pe un muzeu și pe o bombă de vopsea. Prin intermediul acestor „Tomato Soup Can”, el orchestrează un coliziune nu prea probabilă, plină de bucurie, între trei gigante ale artei contemporane: Warhol, Banksy și Hirst. Un tricentrism pop, urban și clinic, măcinat în duhul spray-ului, cum doar Bachibouzouk știe să-l facă.

Punctul de plecare, firește, este posterul Banksy, însuși deja un clin d’œil (sau o aluzie la aluzie) la celebrul Campbell’s Soup al lui Andy Warhol. Bachibouzouk se strecoară acolo ca al patrulea musketeir, însă înarmat nu cu o sabie, ci cu puncte — acele faimoase puncte obsesionale ale lui Damien Hirst, pe care le așază cu grijă pe fiecare doze. Rezultatul: un dialog între trei estetici dintre care niciunul nu cerea interlocutor… și totuși, împreună, ajung să vorbească cu hotărâre și chiar să rânjească.

Aerosolii, selectați cu grijă într-o paletă vibrantă, vin să sfideze moștenirea prea tăcută a atelierelor. Fiecare culoare pare să proclame: „Și dacă arta contemporană s-ar opri din a se lua în serios trei minute?”
Dar în spatele umorului există un gând adevărat: Bachibouzouk interoghează repetarea industrială a icoanelor artistice. Ce devine un simbol când este copiat, apoi copiat din nou, apoi vopsit peste referințele în sine deja derivate? Poate ceva mai cinstit: o operă care acceptă că nu s-a născut singură, ci într-un zgomot cultural, un carnaval de imagini și de deturnări.

Superponând aceste straturi de referințe, artistul transformă doza — obiect banal, simbol al consumului, fetis pop — într-o metaforă a epocii noastre saturate: totul este deja văzut, remixat, derivat… și totuși, datorită unui gest singular (și câtorva sprayuri bune), apare ceva nou. Puțin ca și cum, încetând să te învârți într-un muzeu de oglinzi, îți vezi propriul reflex.

Cu mult spirit, un strop de nepoliticos și o luciditate veselă, Bachibouzouk ne reamintește că arta poate fi, mai întâi, o joacă: o joacă serioasă, da, dar totuși o joacă. Și în jocul acesta, Tomato Soup Can-urile sale sunt piesele care sar toate încuietorile.”