Philibert de L’Orme - Architecture - 1567

PRIMA EDIȚIE ABSOLUTĂ A DELL'ORME : ÎNTRE ARHITECTURĂ, PUTERE ȘI IDENTITATE NAȚIONALĂ
Publicat la Paris în 1567 la ediția Frédéric Morel, Le Premier tome de l’Architecture de Philibert de L’Orme reprezintă prima ediție absolută și singura apărută în viață a autorului celui mai ambițios tratat arhitectural al Renașterii franceze. Deși titlul indică un „prim volum”, volumele următoare nu au văzut lumina zilei.
O copie foarte frumoasă, legătorie originală, In Folio - COLLECTOR'S COPY
Descrise ca începutul unui vast proiect enciclopedic neterminat, aceste pagini constituie un adevărat manifesto teoretic și politic al arhitecturii naționale franceze. Extrem de bogat în figuri, diagrame și Tafle, volumul îmbină tradiția antică, cunoașterea medievală și inovația modernă, situându-se la granița dintre tratat operațional, manual didactic și reflecție simbolică asupra geometriei ca limbaj universal al formelor. Un exemplar rar, complet și de o calitate materială excepțională, veritabil collector’s copy demn de biblioteci instituționale și colecții muzeale.
VALOAREA PE PIȚĂ
Prima ediție din 1567 ocupă o poziție de maximă importanță în piața internațională a cărților de arhitectură. Copies complete și în bune condiții se situează în mod stabil într-o bandă între 20.000 și 35.000 de euro, cu vârfuri care depășesc 40.000 de euro pentru exemplare deosebit de bine conservate, dotate cu legături contemporane decorative sau proveniențe ilustre. Combinația dintre editio princeps, aparat iconografic monumental, raritate structurală și centralitate istorică face din această operă una dintre cele mai mari trofee ale colecționismului arhitectural renascentist.
DESCRIERE FIZICĂ ȘI STARE - COLLECTOR'S COPY
In folio. Paris, 1567, Fédéric Morel. 11 foi netaxate (neînfăcute, titlu, dedicație, index și un spațiu alb), 283 de foi. Colationare: a4, e6, a–n6, o4, p2, q6, r4, s–v6, x4, y–z6, A–C6, D2, E–M6, N4, O–V6, X5, Y6, Z4, Aaa6, Bbb4, Ccc–Ddd6, Eee6. Tăiate la margini și cu pete la marginile Xiii și Xiiii.
Titlul în interiorul unui medalion gravat încadrat de o bordură arhitectonică largă; prezența diagramelor geometrice inserate în note și în text. Aparatul iconografic de o anvergură excepțională: 205 ilustrații xilografice, dintre care 74 Tafle la pagină întreagă, 5 Tafle pliabile și 2 Tafle pe dublă pagină, dedicate ordinelor arhitectonice, stereotomia, structuri din lemn și sisteme de construcții complexe.
Legătură coerentă, de perioadă, în maro închis, cotor neted cu un impresionant medalion central cu fleuron, tăieturi aurii. Exemplar complet, proaspăt, de o calitate materială și vizuală excepționale. În cărțile vechi, cu o istorie multigeneratională, pot exista unele imperfecțiuni, nu întotdeauna remarcate în descriere.

Titlu complet și autor
Le Premier Tome de l’Architecture de Philibert de L’Orme, consilier și aumosnier ordinar al regelui, și Abbé de S. Serge lez Angiers.
Paris, Chez Fédéric Morel, rue S. Jean de Beauvais, 1567. Avec privilege du Roy.
Philibert de L’Orme

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Le Premier tome de l’Architecture este unul dintre cele mai mari contribuții teoretice ale arhitecturii renascentiste franceze și un manifest conștient al identității naționale. Opera se articulează în unsprezece cărți, îmbogățite de un vast corpus de figuri inedite, dedicate proiectării locuințelor, ornamentării, proporțiilor, materialelor și metodelor de construcție raționale și economice. De L’Orme dezvoltă teorii originale, inclusiv formularea unui ordin ionic „à la française”, difersiat de modelele clasice, și un sistem avansat de stereotomie aplicat la construcția bolților, scărilor și structurilor complexe. Influența Antichității este filtrată prin studiul direct al ruinelor romane –arcuri de triumf, rotonde, clădiri monumentale – dar reinterpretată ca sursă de modernitate, nu ca imitare servilă. Esențial este rolul matematicii și geometriei, care conferă proiectelor un caracter aproape abstract și speculativ: arhitectura devine știința ordinii, limbajul secret al armoniei universale. Tratatul are, de asemenea, o puternică vocație pedagogică, menită formării arhitecților, îmbinând tradiția medievală și umanismul renascentist. Nu este întâmplător că autorul a fost definit de contemporani drept un fel de „Michelangelo francez”.

BIOGRAFIA AUTORULUI
Philibert de L’Orme (1514–1570) a fost figura centrală a arhitecturii renascentiste în Franța. Formator în Italia, în special la Roma, a asimilat principiile arhitecturii antice pentru a le regândi într-o formă originală și profund franceză. Arhitect-șef la curtea lui Henric al II-lea și Caterina de Medici, a realizat opere fundamentale precum castelul de Anet și intervenții importante la Tuileries și la Louvre. Activitatea sa teoretică, culminând în acest tratat, demonstrează un echilibru rar între rigurozitatea intelectuală, inovația tehnică și ambiția simbolică.

ISTORIC ȘI CIRCA ZĂMÂNIRII TIPĂRII
Prima ediție din 1567 este singura publicată în timpul vieții autorului și reprezintă ediția princeps definitivă a operei. Deși titlul indică un „prim volum”, volumele următoare nu au văzut lumina zilei. Reeditările au fost rare și târzii, marcând rapid dificila identificare a ediției originale încă din secolul al XVII-lea. Circulația a fost limitată, dar extrem de influentă, contribuind decisiv la definirea arhitecturii franceze moderne și la transmiterea învățăturilor renascentiste în domeniul constructiv și teoretic.

BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE
Fowler, Architectural Books, 229.
Mortimer, French Sixteenth Century Books, 325.
Cicognara, Catalogo dei libri d’arte, 525.
Vasari, Vite de’ più eccellenti architetti, ed. 1568.
Millard, French Books, 104.
Blunt, Philibert de L’Orme, London, 1958.
Ceccarelli Pellegrino, A., Le « bon architecte » de Philibert De L'Orme. Hypotextes et anticipations, Paris/Fassano, Schena/Nizet, 1996.
Morresi, M., Philibert de l'Orme. Le patrie della lingua, în A. Blunt, Philibert de L'Orme, Milan, Electa, 1997, pp. 159–193.
Pauwels, Y., Philibert De L'Orme et Cesare Cesariano : le « piédestal dorique » du Premier Tome de l’Architecture, Revue de l'Art, 91, 1991, pp. 39–43.
Pauwels, Y., Les antiques romains dans les traités de Philibert De L'Orme et Jean Bullant, Mélanges de l’École française de Rome – Italie et Méditerranée, 106, 1994/2, pp. 531–547.
Pauwels, Y., Les Français à la recherche d’un langage. Les ordres hétérodoxes de Philibert De L'Orme et Pierre Lescot, Revue de l'Art, 112, 1996, pp. 9–15.
Pauwels, Y., L’architecture au temps de la Pléiade, Paris, Monfort, 2002.
Pauwels, Y., Aux marges de la règle. Essai sur les ordres d’architecture à la Renaissance, Wavre, Mardaga, 2008.
Pauwels, Y., L’architecture et le livre en France à la Renaissance : « Une magnifique décadence » ?, Paris, Classiques Garnier, 2013, pp. 123–127, 175–189, 221–238.
Pérouse de Montclos, J.-M., L’architecture à la française. Du milieu du XVe siècle à la fin du XVIIIe siècle, Paris, Picard, 2011 (1re éd. 1982).
Pérouse de Montclos, J.-M., Introduction à Philibert De L'Orme, Traités d’architecture, Paris, Laget, 1988, pp. 43–44.
Pérouse de Montclos, J.-M., Les éditions des traités de Philibert De L'Orme au XVIIe siècle, în J. Guillaume (ed.), Les traités d’architecture à la Renaissance, Paris, Picard, 1988, pp. 355–366.
Pérouse de Montclos, J.-M., Philibert De L'Orme, Architecte du roi (1514–1570), Paris, Mengès, 2000.
Potié, P., Philibert De L'Orme. Figures de la pensée constructive, Marseille, Parenthèses, 1996.
Sakarovitch, J., Épures d’architecture, de la coupe des pierres à la géométrie descriptive, XVIe–XIXe siècles, Bâle/Boston/Berlin, Birkhäuser, 1998.