Egiptul Antic Bronz Sculptură a zeului Osiris. 8 cm înălțime. Perioada Târzie, 664 - 332 î.Hr.

Dumnezeu Osiris

foarte fin

Egiptul Antic, Perioada Târzie, 664 - 332 î.Hr.

Bronz solid

înălțime de 8 cm

PROVENIENȚĂ
Colecție privată, sudul Franței, înainte de 1980.

STARE: Stare bună, vezi fotografiile. Intact.

Osiris, unul dintre cei mai importanți zei ai Egiptului antic. Originea lui Osiris este obscură; el era un zeu local al orașului Busiris, în Egiptul de Jos, și este posibil să fi fost o personificare a fertilității chtonice (din lumea de dincolo). Cu toate acestea, în jurul anului 2400 î.Hr., Osiris juca în mod clar un rol dublu: era atât zeul fertilității, cât și întruchiparea regelui mort și înviat. Acest rol dublu era, la rândul său, combinat cu conceptul egiptean de regalitate divină: regele, la moarte, devenea Osiris, zeul lumii de dincolo; iar fiul regelui mort, regele viu, era identificat cu Horus, un zeu al cerului. Osiris și Horus erau, așadar, tată și fiu. Zeița Isis era mama regelui și, prin urmare, mama lui Horus și consoarta lui Osiris. Zeul Seth era considerat ucigașul lui Osiris și adversarul lui Horus.

Conform formei mitului relatate de autorul grec Plutarh, Osiris a fost ucis sau înecat de Seth, care a sfâșiat cadavrul în 14 bucăți și le-a aruncat peste Egipt. În cele din urmă, Isis și sora ei, Nephthys, au găsit și au îngropat toate bucățile, cu excepția falusului, dându-i astfel o nouă viață lui Osiris, care de atunci încolo a rămas în lumea de dincolo ca conducător și judecător. Fiul său, Horus, a luptat cu succes împotriva lui Seth, răzbunându-l pe Osiris și devenind noul rege al Egiptului.

Osiris nu era doar conducătorul morților, ci și puterea care dădea viață întregii lumi subterane, de la vegetația care încolțea până la inundația anuală a râului Nil. Din jurul anului 2000 î.Hr. încoace, se credea că fiecare om, nu doar regii decedați, devenea asociat cu Osiris la moarte. Această identificare cu Osiris, însă, nu implica învierea, căci nici măcar Osiris nu învia din morți. În schimb, ea semnifica reînnoirea vieții atât în lumea viitoare, cât și prin descendenții cuiva de pe Pământ. În această formă universalizată, cultul lui Osiris s-a răspândit în tot Egiptul, adesea alăturându-se cultelor fertilității locale și zeităților din lumea subterană.

Ideea că renașterea în viața următoare putea fi obținută urmându-l pe Osiris a fost menținută prin anumite forme de cult. În Regatul Mijlociu (1938–cca. 1630 î.Hr.), festivalurile zeului constau în procesiuni și rituri nocturne și erau celebrate la templul din Abydos, unde Osiris îl asimilase pe foarte vechiul zeu al morților, Khenty-Imentiu. Acest nume, care înseamnă „Cel mai important dintre occidentali”, a fost adoptat de Osiris ca epitet. Deoarece festivalurile aveau loc în aer liber, participarea publicului era permisă, iar până la începutul mileniului al II-lea î.Hr. devenise la modă să fii înmormântat de-a lungul drumului procesional din Abydos sau să ridici acolo un cenotaf ca reprezentant al morților.

Festivalurile lui Osiris, care reconstituiau simbolic soarta zeului, erau celebrate anual în diferite orașe din Egipt. O caracteristică centrală a festivalurilor din perioada târzie a fost construirea „grădinii lui Osiris”, o matriță în formă de Osiris, umplută cu pământ. Materia era umezită cu apa Nilului și semănată cu cereale. Mai târziu, cerealele încolțite simbolizau puterea vitală a lui Osiris.

La Memphis, taurul sfânt, Apis, a fost asociat cu Osiris, devenind Osiris-Apis, care în cele din urmă a devenit numele zeului elenistic Serapis. Autorii greco-romani l-au asociat pe Osiris cu zeul Dionysos. Osiris a fost, de asemenea, identificat cu Soker, un antic zeu memfit al morților.

Cea mai veche reprezentare cunoscută a lui Osiris datează din jurul anului 2300 î.Hr., dar reprezentările sale sunt rare înainte de Regatul Nou (1539–1075 î.Hr.), când era înfățișat într-o formă archaizantă, ca o mumie, cu brațele încrucișate pe piept, într-o mână ținând un ciocan, în cealaltă un bici. Pe capul său se afla coroana atef, compusă din coroana albă a Egiptului de Sus și două pene de struț.