Egiptul Antic Bronz Sculptură a zeului Uraeus. Înălțime 7,5 cm. Perioada Târzie, 664 - 332 î.Hr.

Goddess Uraeus - Wadjet

- foarte mare și fin -

Egiptul Antic, Perioada Târzie, 664 - 332 î.Hr.

Bronz solid

Înălțime de 7,5 cm, înălțime de 20 cm cu suport metalic.

Suport din metal roșu inclus.

PROVENIENȚĂ
- Colecție privată, elvețiană, înainte de 1980.
- Galeria Arte și Arheologie E. Barbié, Barcelona, înainte de 2000.

STARE: Stare bună, vezi fotografiile. Intact.


Uraeus, imaginea unui cobra în picioare, este unul dintre cele mai puternice simboluri ale Egiptului Antic. Asociat în principal cu zeița Wadjet, ureo reprezenta ochiul de foc al zeului Ra și funcționa ca protector al regelui și al ordinii divine. Wadjet, o zeiță antică din Egiptul de Jos, era venerată ca protectoarea faraonului, căruia îi conferea legitimitate și apărare supranaturală. Forma sa veninoasă de șarpe simboliza capacitatea de a ataca dușmanii cu foc sau otravă, reprezentând astfel puterea distructivă controlată de regalitate.

În cununile regale, ureusul era plasat pe frunte, ca parte integrantă a coroanei. Din această poziție, se credea că Wadjet veghează constant și aruncă foc magic asupra dușmanilor faraonului. În multe cazuri, ureo a fost, de asemenea, combinat cu figura vulturului, simbol al zeiței Nekhbet, protectoarea Egiptului de Sus, unind astfel cele două țări sub o putere divină.

Pe lângă Wadjet, alte zeități precum Sekhmet sau Bastet puteau lua forma ureoei în aspectele sale mai combative. Astfel, ureoa nu era doar un ornament vizual, ci o manifestare vie a puterii zeilor protectori și a forței sacre a faraonului.


Ureo, imaginea unei cobre în picioare, este unul dintre cele mai puternice simboluri ale Egiptului Antic. Asociat în principal cu zeița Wadjet, ureo reprezenta protecția divină și puterea regală. În Egiptul Antic, ureo - reprezentarea stilizată a unei cobre în picioare - era un simbol al protecției divine și al puterii regale. În perioada Noului Regat și mai târziu, ureos din bronz erau produse pentru a decora figurinele din lemn, în special statuete ale zeilor, regilor sau animalelor sacre. Aceste ureos metalice erau aplicate ca ornamente pe frunțile figurilor, de obicei pe coifuri sau nemes, și aveau o funcție simbolică: confereau legitimitate, divinitate și apărare magică împotriva răului.

Bronzul, un aliaj dur și rezistent, a făcut posibilă crearea de piese fin detaliate care au supraviețuit trecerii timpului. Aceste figurine din lemn cu ornamentație ureo au fost folosite în temple, morminte și ritualuri religioase. În contexte funerare, ureo acționa ca un amulet de protecție pentru defunct în drumul său către viața de apoi. Combinația de materiale - lemnul organic și metalul prelucrat - nu era doar estetică, ci și simbolică: efemerul și eternul s-au unit într-o singură imagine a puterii.

Ureusul de bronz de pe figurine din lemn reprezintă efortul egiptean de a surprinde divinul și eternitatea, îmbinând arta, religia și tehnologia în obiecte cu semnificație simbolică profundă. Wadjet, o zeiță antică din Egiptul de Jos, era venerată ca protectoarea faraonului, căruia îi conferea legitimitate și apărare supranaturală. Forma sa de șarpe veninos simboliza capacitatea de a ataca dușmanii cu foc sau otravă, reprezentând astfel puterea distructivă controlată de regalitate.

În cununile regale, ureusul era plasat pe frunte, ca parte integrantă a coroanei. Din această poziție, se credea că Wadjet veghează constant și aruncă foc magic asupra dușmanilor faraonului. În multe cazuri, ureo a fost, de asemenea, combinat cu figura vulturului, simbol al zeiței Nekhbet, protectoarea Egiptului de Sus, unind astfel cele două țări sub o putere divină.

Pe lângă Wadjet, alte zeități precum Sekhmet sau Bastet puteau lua forma ureoei în aspectele sale mai combative. Astfel, ureoa nu era doar un ornament vizual, ci o manifestare vie a puterii zeilor protectori și a forței sacre a faraonului.