Nostradamus - Les propheties - 1611

Profețiile lui M. Michel Nostradamus: dintre ele există trei sute care nu au fost încă tipărite niciodată: găsiți-le într-o bibliotecă lăsată de autor.
(Profețiile domnului Michel Nostradamus: din care există trei sute care nu au fost încă tipărite niciodată: găsite într-o bibliotecă uitată de autor)
Pierre Chevillot, tipograful curții regelui, Troyes, 1611


Michel de Nostredame (latinizat Nostradamus) s-a născut la 14 decembrie 1503 în Saint-Rémy-de-Provence, Franța, unde s-a pregătit inițial ca medic și a devenit faimos pentru tratamentele sale inovatoare în timpul epidemiilor de ciumă. După moartea tragică a primei sale familii, a călătorit pe scară largă înainte de a se stabili în Salon-de-Provence pentru a se căsători din nou și a se orienta către ocult. A devenit o figură global renumită datorită presupuselor sale abilități de clarvăzător, ajungând să slujească ca un consilier de încredere și ca medic al Reginei Franței, Caterina de Medici. El rămâne nemuritor în istorie ca cel mai faimos prezicător din lume, murind în 1564 după ce chiar a prezis propria sa noapte finală.


Les Prophéties, prima ediție în 1555, este lucrarea pe care se bazează reputația lui Nostradamus. Cartea este alcătuită din versuri scurte, în patru strofe, cunoscute sub numele de catrene, grupate în seturi (secțiuni) de câte o sută catrene fiecare. Pentru a evita amenințarea Inchiziției, Nostradamus și-a ascuns în mod deliberat înțelesul amestecând franceza, latina, italiana, ebraica și greaca, Ambiguitatea profețiilor din Les Prophéties este centrală pentru durabilitatea lor: versurile nu sunt legate de date clare sau nume specifice, permițând cititorilor din secole să le conecteze la evenimentele timpului lor. Cartea se concentrează în principal pe teme prevestitoare de nenoroc, cum ar fi epidemii, războaie și dezastre naturale, inclusiv o descriere înfricoșător de exactă a morții regelui Henric al II-lea. Les Prophéties au fost mult timp considerate a prezice evenimente majore ale lumii, precum Marele Incendiu de la Londra, ascensiunea lui Napoleon, Hitler și bomba atomică.
Nostradamus a susținut că aceste viziuni au fost derivate dintr-o combinație de calcul astrologic, analogie istorică (ciclurile istoriei) și introspecție meditativă, mai degrabă decât revelație divină directă.



Tiparul de la Troyes realizat de Pierre Chevillot nu reprezintă doar o ediție timpurie a Les Prophéties: a fost produs într-o perioadă în care textul nu avusese încă o formă permanentă și definitivă. Apărut cu câțiva ani după moartea lui Nostradamus, într-un moment în care noi secole încă erau descoperite și integrate într-un corpus mai cuprinzător, aceste tipăriturile reflectă procesul încă în curs de compilare și organizare a textului. Tipografi precum Pierre Chevillot au lucrat fără un model autorial fix și, prin urmare, au jucat un rol în modelarea modului în care antologia a fost asamblată și prezentată.


Conform sistemului de clasificare științific al lui Klinckowstroem (și Benazra, p.156; Chomarat, 166), ediția Chevillot apare în două stări sau variante:
Un „stat” sau o variantă conține Les Prophéties mai mult sau mai puțin de sine stătătoare, de obicei secolele I–VII familiare, uneori prezentate ca fiind recuperate sau autorizate recent.

O altă variantă (cea prezentă) le combină cu material suplimentar, cum ar fi Cronicile VIII, IX și X — secvențe a căror istorie textuală este deja complexă și contestată: foarte probabil scrise de Nostradamus însuși, deși publicate în circumstanțe misterioase după moartea sa — și suplimentul lui Vincent Sève (Sève este creditat cu adăugarea unui material pretins dintr-un manuscript încredințat lui de către Henric (sau Henri) Nostradamus, descris ca nepot al lui Michel de Nostredame)
Volumul este apoi amplificat în continuare printr-o „Recueil” de profeții atribuite sfinților, vizionari și altor figuri inspirate. Aceste texte suplimentare au fost prezentate alături de opera lui Nostradamus ca parte a unei tradiții profetice continue.

Acest amestec reflectă modul în care profeția era înțeleasă pe atunci. Nostradamus nu era tratat ca un autor singuratic în sensul modern, ci ca ultima (finală?) voce printre multe prin care adevărul divin sau cosmic ar putea să vorbească. Îmbinând cvartetele lui cu revelațiile biblice și scrierile apocaliptice, ediția Chevillot a poziționat Les Prophéties ca parte a istoriei sacre mai largi, mai degrabă decât ca o operă literară închisă.


Legătorie din pergament contemporană, cu titlu scris de mână pe creastă.
În 3 părți, fiecare având o pagină de titlu separată și o numerotare a paginilor separată. Paginile sunt numerotate pe o singură parte (și într-un mod oarecum inconsistent).

Eroare de ortografie pe pagina de titlu a celui de-al doilea volum: „RPopheties” în loc de „Propheties”
Vignetă de titlu; capete ornamentale; inițiale. Armele lui Ludovic al XIII-lea pe pagina de titlu.
64 frunze + 48 frunze + 64 frunze. Total 352 pagini. 8vo
Includerea suplimentului lui Vincent Séve, dedicația lui Nostradamus pentru fiului său și dedicația lui față de regele Henric al II-lea.

Cartea păstrează foi curate și strălucitoare pe tot parcursul, în mod deosebit lipsite de pete, decolorare sau foxing. Textul este clar și pe deplin lizibil. Există o notă manuscrisă pe pagina de capăt din spate (conform imaginii).

O frunză prezintă o ruptură mică, închisă, limitată la margine și care nu afectează textul tipărit (conform fotografiei). Legătura rămâne solidă și bine conservată, iar volumul se prezintă atractiv pe raft. Pe copertă există două abraziuni symetrice: aproape sigur rămășițe ale legăturilor.

În ansamblu, o copie frumoasă, remarcată prin curățenia sa și prin conservarea atentă.