Ettore Cedraschi (1909-1996) - Busto






Master în Inovare şi Organizare Culturală, zece ani experienţă în arta italiană contemporană.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 125857 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Scultorul italian Ettore Cedraschi (1909-1996) a realizat sculptura din bronz „Busto” într-o ediție limitată și numerotată 6/500; se află în stare excelentă și este semnată, stil Realism, dimensiuni 31 cm înălime, 9 cm lățime și 9 cm adâncime.
Descriere de la vânzător
Operă a sculptorului italian Ettore Cedraschi (1909–1996), „Busto di donna” în producție limitată și numerotată 6/500.
Operele sale sunt prezente în Muzeele Civice Viggiunesi.
Așa cum este menționat pe site-ul Muzeelor Civice: la optspreze ani începe să lucreze la Milano alături de artiști consacrați și, în anii treizeci, în asociere cu frații, deschide un atelier meșteșugărești în care sculpturi comandate de alți artiști și de la Fabbrica del Duomo sunt transformate în marmură.
După al Doilea Război Mondial reușește să își deschidă o mică activitate paralelă, lucrând într-un mic atelier în Milano: în 1960 părăsește colaborarea cu frații și, deja integrat în contextul milanez, participă la numeroase expoziții colective la Permanente.
Din întreaga lui producție, mereu caracterizată printr-un schițaj clasic și liniar și prin echilibrul formelor, se remarcă portretele în bronz și teracotă, Monumentele pentru Eroii Căzuți și Șapte Staturi pentru Catedrala: patru pentru altarul Sfântului Ioan Bono și, la exterior, Sfântul Nicola di Flüe pe latura dreaptă, Sfântul Camillo de Lellis pentru un turn de vârf, Sfântul Riccardo Pampuri pe transeptul nordic.” (citat din Muzeele Civice Viggiutesi)}
Operă a sculptorului italian Ettore Cedraschi (1909–1996), „Busto di donna” în producție limitată și numerotată 6/500.
Operele sale sunt prezente în Muzeele Civice Viggiunesi.
Așa cum este menționat pe site-ul Muzeelor Civice: la optspreze ani începe să lucreze la Milano alături de artiști consacrați și, în anii treizeci, în asociere cu frații, deschide un atelier meșteșugărești în care sculpturi comandate de alți artiști și de la Fabbrica del Duomo sunt transformate în marmură.
După al Doilea Război Mondial reușește să își deschidă o mică activitate paralelă, lucrând într-un mic atelier în Milano: în 1960 părăsește colaborarea cu frații și, deja integrat în contextul milanez, participă la numeroase expoziții colective la Permanente.
Din întreaga lui producție, mereu caracterizată printr-un schițaj clasic și liniar și prin echilibrul formelor, se remarcă portretele în bronz și teracotă, Monumentele pentru Eroii Căzuți și Șapte Staturi pentru Catedrala: patru pentru altarul Sfântului Ioan Bono și, la exterior, Sfântul Nicola di Flüe pe latura dreaptă, Sfântul Camillo de Lellis pentru un turn de vârf, Sfântul Riccardo Pampuri pe transeptul nordic.” (citat din Muzeele Civice Viggiutesi)}
