Umberto Moggioli (1886-1919) - Nell'orto

Umberto Moggioli (Trento, 1886 – Roma, 26 ianuarie 1919) În grădină dimensiune cu rama cm 79x67
colecție privată
certificat privind starea de conservare și perioada (anexat)
certificat de garanție pe fotografie (inclus)
posibilitatea de arhivare cu plată, cu acordul prealabil. P.S. timpii de așteptare sunt lungi
....................................................................................................
(Rama prezentată în fotografie este inclusă ca o curtoazie și nu face parte integrantă din opera de artă. Orice deteriorare a ramei nu va constitui motiv de reclamații sau anulare a comenzii.) Opera de artă va fi ambalată corespunzător și în siguranță. Livrarea prin DHL pentru expedierile din afara Uniunii Europene variază între 15 și 20 de zile lucrătoare pentru documentația de export. Orice taxe și impozite sunt responsabilitatea cumpărătorului.
.................................................................................................
Biografia
S-a născut la Trento în 1886, din Costante, meseria de brutar, și Elena Marchi. În 1904 se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Veneția grație donației mecenatului Antonio Tambosi. Eugenio Prati și Bartolomeo Bezzi avuseseră apreciat un mic tablou de peisaj în en plein air al lui Moggioli, la șaisprezece ani, la casa baronesei Giulia Turco Lazzari și-i sugeraseră lui Tambosi să finanțeze studiile. În timpul studiilor la Veneția sunt puternice sugestiile arhitectonice, picturale și peisagistice, unite cu studiul pictorilor din trecut precum Tiziano, Tintoretto și Tiepolo. Diplomat în 1907, pleacă în 1908 pentru primul său sejur la Roma pentru a frecventa școala serală franceză de nude. Cu toate acestea, acest interval îl va determina pe Moggioli să se dedice în principal picturii de peisaj, apropiată de dorința sa de izolare și meditație. În 1909 expune la Bienala de la Veneția iar la Burano colaborează cu Pieretto Bianco la decorarea a paisprezece panouri ale Pavilionului Central al Grădinilor Castelului (1909-1910). Împreună cu soția se mută în 1911 într-o casă din Burano, unde îl cunoaște pe criticii Barbantini, directorul Ca’ Pesaro, și pe pictorii Gino Rossi, Tullio Garbari, Luigi Scopinich, Pio Semeghini și Felice Casorati.


Umberto Moggioli, Podul Verde, 1910, martie, Trento
În acest climat Moggioli produce unele dintre capodoperele sale, cum ar fi Il ponte verde (1910), Cipresso Gemello (1912) și Primavera a Mazzorbo (1913), care redau locuri solitare și silențioase, apropiate de atitudinea sa contemplativă. După prima expoziție individuală la Ca' Pesaro (1912) expune și în capitală alături de Vettore Zanetti-Zilla la Prima Secessione Romana (1913 și 1914). Perioada venețiană se întrerupe în 1915 când Moggioli, legat printr-o frățească prietenie de Cesare Battisti, se înrolează ca voluntar în Legiunea Trentină din Verona. Ca cartograf este trimis pe frontul Tridentin din Vallagarina, unde se ocupă de relevări, planuri și machete până în 1916, an în care este reformat în urma unei grave boli.

Colinele din Garda și Cavaion Veronese sunt zugrăvite de Moggioli, aflat în convalescență, care își reia pictura, influențat de primitivismul lui Tullio Garbari și de liniile și culorile lui Gino Rossi. Spre sfârșitul anului 1916 se mută la Roma cu soția sa Anna, unde se stabilește într-unul dintre atelierele de la Villa Strohl-Fern și îl cunoaște pe Renato Brozzi și pe muzicianul Bruno Barilli. În această perioadă Moggioli lucrează cu Antonio Rizzi la desenele pentru mozaicurile lunetelor ale monumentului lui Vittorio Emanuele II (1916-1917).

În contact cu mediul roman, activitatea sa artistică devine mai intensă: culorile folosite tind să se lumineze și să devină mai strălucitoare, iar subiectele preferate sunt figuri reproduce cu volum solid, scene de interior și peisaje cu orizonturi limitate. Moggioli moare la vârsta de treizeci și doi de ani, lovit de gripa spaniolă, la 26 ianuarie 1919, în Roma. În mai-iunie ale aceluiași an este amintit cu patru opere la Esposizione Cispadana di Belle Arti din Veneția și la Ca' Pesaro cu o expoziție personală de doisprezece opere. O amplă retrospectivă îi este dedicată Bienalei de la Veneția din 1920.