Vincenzo Raimondo - Aspettando






Deține o diplomă de licență în istoria artei și un master în arte și management cultural.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 124722 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Pictură în ulei pe pânză de Vincenzo Raimondo, intitulată Aspettando, 60 x 90 cm, semnată manual, ediţie originală, datată 2010–2020, în stilul Romanticismului, tema Cultura pop.
Descriere de la vânzător
Pictură în ulei pe pânză 60x90 cm
Această operă abordează tema universală a raportului dintre bărbat și femeie printr-un limbaj simbolic și emoțional. Compoziția este dominată de dialogul vizual dintre doi factori aparent opuși: figura feminină, mică și ușoară, și mâinile masculine, mari și prezente.
Femeia, deși reprezentată în scară redusă, este ilustrată în întreaga sa esență: nu fragilă, ci pe deplin femeie.
Raportul dintre proporții nu este ierarhic, ci armonic: forța nu depășește delicatețea, ci o susține. Omul și femeia se definesc reciproc, găsind sensul doar în relația care îi unește. Opera devine astfel o metaforă vizuală a înțelegerii iubitoare, înțeleasă ca echilibru între prezență și libertate, între protecție și respect.
Fundalul nocturn, traversat de reflexii de apă și de o lună suspendată, întărește sentimentul de intimitate și de liniște emoțională. Este un spațiu mental mai mult decât real, un loc unde dialogul nu se face din cuvinte, ci din prezență, încredere și ascultare.
„Așteptarea” devine astfel timpul înțelegerii, acel spațiu fragil în care două ființe se recunosc fără a fi nevoie să se posede.
Pictură în ulei pe pânză 60x90 cm
Această operă abordează tema universală a raportului dintre bărbat și femeie printr-un limbaj simbolic și emoțional. Compoziția este dominată de dialogul vizual dintre doi factori aparent opuși: figura feminină, mică și ușoară, și mâinile masculine, mari și prezente.
Femeia, deși reprezentată în scară redusă, este ilustrată în întreaga sa esență: nu fragilă, ci pe deplin femeie.
Raportul dintre proporții nu este ierarhic, ci armonic: forța nu depășește delicatețea, ci o susține. Omul și femeia se definesc reciproc, găsind sensul doar în relația care îi unește. Opera devine astfel o metaforă vizuală a înțelegerii iubitoare, înțeleasă ca echilibru între prezență și libertate, între protecție și respect.
Fundalul nocturn, traversat de reflexii de apă și de o lună suspendată, întărește sentimentul de intimitate și de liniște emoțională. Este un spațiu mental mai mult decât real, un loc unde dialogul nu se face din cuvinte, ci din prezență, încredere și ascultare.
„Așteptarea” devine astfel timpul înțelegerii, acel spațiu fragil în care două ființe se recunosc fără a fi nevoie să se posede.
