Tantō - Japonia

Kyodai Originals prezintă acest minunat Tantō Imperial Japonez de la Gotō Kanenari.
Proprietar inițial prezentat către Lieutenant General Kawabe Shōzō (1945)
Acest tantō conservat, certificat de NBTHK ca Hozon Tōken, este un tantō oficial imperial acordat de guvernul japonez în 1945 generalului locotenent Kawabe Shōzō (1891–1947). Astfel de arme de prezentare erau obiecte ceremoniale de stat, simbolizând rangul, autoritatea și recunoașterea, mai degrabă decât având o funcție militară practică. Producția lor a marcat continuarea culturii tradiționale a sabiei japoneze chiar și în ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial.

Cu o lungime a lamei de 21,3 cm, o lățime a hamachi de 2,1 cm și o kasane de 5,5 mm, tantō respectă proporțiile clasice, fundamentate în tradiția perioadei Edo, în ciuda datei sale moderne. Singura mekugi-ana confirmă că a fost montat conform construcției ortodoxe a sabiei japoneze. Deși forjat în 1945, lama reflectă conștient idealurile estetice anterioare, ilustrând modul în care săbiile ceremoniale au rămas legate de formele istorice chiar și în fața înfrângerii iminente a Japoniei.

Fierarul de săbii: Gotō Kanenari (後藤兼成)
Creatorul acestui tantō, Gotō Kanenari, a fost numele de artă al lui Gotō Ryōzō, născut în 1926 în orașul Seki, Prefectura Gifu, o regiune renumită internațional pentru producția de săbii încă din perioada Kamakura. El a studiat sub îndrumarea lui Watanabe Kanenaga, un fierar respectat, cunoscut pentru păstrarea metodelor clasice de forjare în perioada Shōwa.

Kanenari va fi ulterior recunoscut ca purtător al Patrimoniului Cultural Imaterial Important al Prefecturii Gifu, reflectând rolul său în menținerea tehnicilor tradiționale japoneze de prelucrare a metalelor și forjare a săbiilor. Deși era încă tânăr pe când a fost forjată această lamă, munca sa deja demonstrează o măiestrie disciplinată, o geometrie echilibrată și o bază solidă în estetica clasică a săbiilor. Acest tantō reprezintă un exemplu timpuriu, dar semnificativ din punct de vedere istoric, al operei sale, creat la un moment în care măiestria tradițională intersecta ceremonia de stat și ierarhia militară.

Kawabe Shōzō: Cariera militară și rolul istoric
Kawabe Shōzō (河辺正三) s-a născut în 1891 și a urmat o carieră ca ofițer militar profesionist în Armata Imperială Japoneză. Crescând constant în rang, a ajuns în cele din urmă la poziția de general de brigadă, ocupând roluri de comandă superioare în timpul expansiunii militare a Japoniei în Asia de Est.

Kawabe a jucat un rol semnificativ în evenimentele legate de Incidentul din 7 iulie 1937, cunoscut și sub numele de Incidentul Podului Marco Polo, care a marcat începutul războiului de scară largă dintre Japonia și China. La acea vreme, el a fost direct implicat în operațiuni de comandă pe Frontul din Nordul Chinei, servind ca ofițer cheie în cadrul Diviziei a V-a japoneze.

În faza inițială a conflictului, Kawabe a participat la planificarea și executarea unor operațiuni militare majore, inclusiv atacurile asupra Lugouqiao (Podul Marco Polo) și cetății Wanping. A lucrat alături de figuri de rang înalt precum Sugiyama Hajime, Minami Jirō, Tashiro Kanichirō și Kazuki Kiyoshi, contribuind la operațiuni coordonate menite să asigure controlul strategic asupra Chinei de Nord.

Sub comanda și influența sa, forțele japoneze au participat la mai multe confruntări majore, inclusiv Bătălia de la Beiping (Beijing), Bătălia de la Tianjin și Bătălia de la Taiyuan. Aceste campanii au fost esențiale pentru avansul rapid al Japoniei în domeniul militar, dar au avut și ca rezultat distrugeri extinse, suferințe civile și consecințe de durată pentru populația chineză. Rolul lui Kawabe îl plasează printre figurile militare de rang înalt responsabile pentru executarea strategiei de război a Japoniei în regiune.

Până în 1945, pe măsură ce războiul din Pacific ajungea în ultima sa fază, Kawabe a fost promovat și recunoscut oficial de către Japanzstazze. Cu această ocazie, i s-a acordat o sabie ceremonială, care era tradițional oferită ofițerilor superiori ca simboluri tangibile ale favorului imperial, loialității și serviciului față de stat.

Actul de a prezenta o sabie, în special un tantō, avea o semnificație culturală profundă în Japonia. Chiar și în era modernă, sabia a rămas un simbol puternic al autorității, disciplinei și continuității cu tradiția samurailor. Faptul că un astfel de obiect a fost comandat și prezentat în 1945 subliniază modul în care practicile simbolice au persistat, în ciuda situației militare în rapidă deteriorare a Japoniei.

Context istoric și etic
După capitularea Japoniei în august 1945, cariera militară a lui Kawabe Shōzō s-a încheiat. El a decedat în 1947, la doar doi ani după ce a primit această sabie de prezentare. Moștenirea sa, asemenea celei a multor ofițeri superiori ai Armatei Imperiale Japoneze, este inseparabilă de istoria mai largă a agresiunii Japoniei în timpul războiului în Asia de Est.

Astăzi, acest tantō trebuie înțeles nu ca o celebrare a realizărilor militare, ci ca un artefact istoric—unul care întruchipează atât rafinamentul artei fabricării săbiilor japoneze, cât și istoria complexă, adesea tulburătoare, a epocii în care a fost produs. Lama servește ca dovadă materială a modului în care meșteșugul tradițional a fost utilizat în cadrul sistemelor de putere politică și autoritate militară.

Semnificație
Această prezentare imperială tantō este un obiect rar și încărcat istoric. Acesta unește trei narațiuni distincte:

păstrarea meșteșugului clasic de fabricare a sabiei japoneze

cultura ceremonială a statului militar japonez modern,

Istoria personală a unui ofițer superior implicat în evenimente cruciale din timpul războiului.

Prin urmare, este cel mai potrivit pentru colecții de muzeu, studii academice sau colecții private avansate, unde poate fi interpretat cu o conștientizare istorică adecvată. Privit în acest context, tantō-ul devine un martor tăcut— realizat din oțel—la un capitol decisiv și semnificativ din istoria secolului al XX-lea.