Philibert de L’Orme - Premier Tome de l’Architecture - 1567

PRIMA EDIȚIE ABSOLUTĂ A DELL'ORME: ÎNTRE ARHITECTURĂ, PUTERE ȘI IDENTITATE NAȚIONALĂ
Publicat la Paris în 1567 la Frédéric Morel, Le Premier tome de l’Architecture de Philibert de L’Orme reprezintă prima ediție absolută și singura apărută în viață a autorului celui mai ambițios tratat arhitectural al Renașterii franceze. Deși titlul indică un „primul tom”, volumele următoare nu au văzut niciodată lumina.
O copie foarte frumoasă, legătură originală, In Folio - COPIE DE COLECTOR
Concepute ca începutul unui vast proiect enciclopedic neterminat, aceste pagini reprezintă un adevărat manifest teoretic și politic al arhitecturii naționale franceze. Extrem de bogate în figuri, diagrame și tabele, volumul îmbină tradiția antică, cunoașterea medievală și inovația modernă, situându-se la granița dintre tratat operațional, manual pedagogic și reflecie simbolică asupra geometriei ca limbaj universal al formelor. Un exemplar rar, complet și de o calitate materială excepțională, o adevărată copie de colecție demnă de biblioteci instituționale și de colecțiile muzeale.
Valoare de piață
Prima ediție din 1567 ocupă o poziție de absolută importanță în piața internațională a cărților de arhitectură. Cărțile complete și în stare bună se situează în mod stabil într-un interval între 20.000 și 35.000 de euro, cu vârfuri ce depășesc 40.000 de euro pentru exemplare deosebit de bine conservate, dotate cu legături contemporane decorative sau proveniențe ilustre. Combinarea editio princeps, aparatorului iconografic monumental, a rarității structurale și a centralității istorice face din această operă unul dintre cele mai mari trofee ale colecționării arhitectonice renascentiste.

Descriere fizică și stare - Copie a colecționarului
În folio. Paris, 1567, Fédéric Morel. 11 foi neumerotate (goale, titlu, dedicație, index și gol), 283 foi. Colația: a4, e6, a–n6, o4, p2, q6, r4, s–v6, x4, y–z6, A–C6, D2, E–M6, N4, O–V6, X5, Y6, Z4, Aaa6, Bbb4, Ccc–Ddd6, Eee6. Tăiate și cu pete la marginile Xiii și Xiiii.
Titlu în cadrul unui medalion gravat încadrat de o bordură arhitecturală largă; prezența diagramelor geometrice inserate în notițe și în text. Aparatul iconografic de o amploare excepțională: 205 ilustrații xilografice, dintre care 74 planșe la pagina întreagă, 5 planșe pliabile și 2 planșe pe două pagini, dedicate ordinelor arhitectonice, stereotomie, structuri din lemn și sisteme constructive complexe.
Legătură riguroasă, de aceeași perioadă, în maroquin închis, plăcile și cotorul netede, cu un impresionant medalion central în floare-de-lis, tăieturi aurite. Eșemplar complet, proaspăt, de calitate materială și vizuală excepțională. La cărțile vechi, cu o istorie pluriseculară, pot exista unele imperfecțiuni, nu întotdeauna menționate în descriere.

Titlul complet și autorul
Primul volum al Arhitecturii lui Philibert de L’Orme, consilier şi almonier ordinar al regelui, şi abate al Sfântului Serge, lângă Angers.
Paris, la Fédéric Morel, strada Sfântul Ioan de Beauvais, 1567. Cu privilegiul regelui.
Philibert de L’Orme

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Primul volum al Arhitecturii constituie unul dintre cele mai înalte contribuții teoretice ale arhitecturii renascentiste franceze și un manifest conștient de identitate națională. Opera este articulată în unsprezece cărți, îmbogățite de un vast corpus de figuri inedite, dedicate proiectării locuințelor, ornamentării, proporțiilor, materialelor și a metodelor de construcție raționale și economice. De L’Orme dezvoltă teorii originale, printre care formularea unui ordin ionic „francez”, diferențiat de modelele clasice, și un sistem avansat de stereotomie aplicat la construirea bolților, scărilor și structurilor complexe. Influența Antichității este filtrată prin studiul direct al ruinelor romane – arcuri de triumf, rotunde, clădiri monumentale – dar reinterpretată ca sursă de modernitate, nu ca o imitare servilă. Central este rolul matematicii și al geometriei, care conferă proiectelor un caracter aproape abstract și speculativ: arhitectura devine știință a ordinii, limbaj secret al armoniei universale. Tratatul are, de asemenea, o puternică vocație pedagogică, menită formării arhitecților, îmbinând tradiția medievală și umanismul renascentist. Nu este o coincidență faptul că autorul a fost numit de contemporani o sorts de „Michelangelo francez”.

Biografia autorului
Philibert de L’Orme (1514–1570) a fost figura centrală a arhitecturii Renașterii în Franța. Formați în Italia, în special la Roma, a asimilat principiile arhitecturii antice pentru a le re-elabora într-o formă originală și profund franceză. Arhitect regal în slujba lui Henric II și Caterina de Medici, a realizat opere fundamentale precum castelul de Anet și intervenții importante la Tuileries și la Louvre. Activitatea sa teoretică, culminând în acest tratat, mărturisește un echilibru rar între rigoare intelectuală, inovație tehnică și ambiție simbolică.

ISTORIA TIPARULUI ȘI CIRCULAȚIA
Prima ediție din 1567 este singura publicată în timpul vieții autorului și reprezintă ediția princeps definitivă a operei. Deși titlul indică un „prim volum”, volumele ulterioare nu au văzut niciodată lumina. Reprinturile au fost rare și târzii, făcând ca ediția originală să devină rapid greu de reperat deja în secolul al XVII-lea. Circulația a fost limitată, dar foarte influentă, contribuind în mod decisiv la definirea arhitecturii franceze moderne și la transmiterea cunoașterii renascentiste în domeniul construcției și al teoriei.

Bibliografie și Referințe
Fowler, Cărți arhitecturale, 229.
Mortimer, Cărți franceze din secolul al XVI-lea, p. 325.
Cicognara, Catalogul cărților de artă, 525.
Vasari, Viețile celor mai aleși arhitecți, ed. 1568.
Millard, French Books, 104.
Blunt, Philibert de L’Orme, Londra, 1958.
Ceccarelli Pellegrino, A., „bunul arhitect” al lui Philibert De L'Orme. Hipotextelor și anticipări, Paris/Fassano, Schena/Nizet, 1996.
Morresi, M., Philibert de l'Orme. Patriile limbii, în A. Blunt, Philibert de L'Orme, Milano, Electa, 1997, pp. 159–193.
Pauwels, Y., Philibert De L'Orme și Cesare Cesariano: „pedestalul doric” din primul volum al Arhitecturii, Revue de l'Art, 91, 1991, pp. 39–43.
Pauwels, Y., Anticii romani în tratatele lui Philibert De L'Orme și Jean Bullant, Mélanges de l’École française de Rome – Italie et Méditerranée, 106, 1994/2, pp. 531–547.
Pauwels, Y., Francezii în căutarea unui limbaj. Ordinele heterodoxe ale lui Philibert De L'Orme și Pierre Lescot, Revue de l'Art, 112, 1996, pp. 9–15.
Pauwels, Y., Arhitectura în timpul Pléiadei, Paris, Monfort, 2002.
Pauwels, Y., La marginea regulii. Eseu despre ordinele arhitecturii în Renaștere, Wavre, Mardaga, 2008.
Pauwels, Y., Arhitectura și cartea în Franța în Renaștere: „O decadență magnifică” ?, Paris, Classiques Garnier, 2013, pp. 123–127, 175–189, 221–238.
Pérouse de Montclos, J.-M., Arhitectura franceză. De la mijlocul secolului al XV-lea până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Paris, Picard, 2011 (prima ediție 1982).
Pérouse de Montclos, J.-M., Introducere în Philibert De L'Orme, Tratamente de arhitectură, Paris, Laget, 1988, pp. 43–44.
Pérouse de Montclos, J.-M., Editările tratatelor lui Philibert De L'Orme din secolul al XVII-lea, în J. Guillaume (ed.), Tratatul de arhitectură în Renaștere, Paris, Picard, 1988, pp. 355–366.
Pérouse de Montclos, J.-M., Philibert De L'Orme, Arhitectul regelui (1514–1570), Paris, Mengès, 2000.
Potié, P., Philibert De L'Orme. Figuri ale gândirii constructive, Marseille, Parenthèses, 1996.
Sakarovitch, J., Epurele arhitecturii, de la tăierea pietrelor până la geometria descriptivă, secolele XVI–XIX, Bâle/Boston/Berlin, Birkhäuser, 1998.
Exemplare conservate la Biblioteca Națională a Franței și în alte mari biblioteci patrimoniale europene.