Galeno - Second Livre de Galien - 1558

Abcesi, umflături, tumori și alte afecțiuni ale corpului: Galeno pentru uz cotidian
În secolul al XVI-lea, în special în traducerile în limbaj vernacular destinate practicienilor, era foarte obișnuit să se tipărească doar al doilea volum, considerat mai imediat util în practica cotidiană.
Cartea a doua a lui Galien către Glaucon nu este al doilea volum al unei opere mutilate, ci a doua parte a unui diptic conceptual, transmis autonom și adesea tipărit separat în perioada Renașterii.
Galen din Pergam a compus două cărți distincte adresate lui Glaucone:
Cartea întâi tratează cauzele generale ale apostemărilor (tumori, umflături, inflamații), cu o abordare mai teoretică și fiziopatologică.
Al doilea volum abordează în schimb clasificarea, evoluția și tratamentul apostemărilor deja formate: este partea cea mai clinică, practică și „utilizabilă” de către medic.
Primul volum circula separat, sau nu era tradus, sau era absorbit în colecții galenice mai cuprinzătoare, în latină.
În contextul lionese, Second Livre era considerat autosuficient din punct de vedere terapeutic, și, prin urmare, editorialmente apetibil chiar și de unul singur.
Această rară și elegantă ediție lioneză din 1558 a celui de-al Doilea Livre de Galien către Glaucon reprezintă unul dintre momentele cele mai semnificative ale receptării renașterii lui Galen din Pergamon în franceza populară. Comentată de Martin Akakia și tradusă de Guillaume Chrestien, opera o face accesibilă pentru un public medical mai larg unuia dintre textele fundamentale ale patologiei galenice, dedicat apostemărilor și așa-numiților „tumori împotriva naturii”. Tipărită la Lyon de Benoît Rigaud și Jean Saugrain, această ediție se situează în inima marii perioade editoriale lyonese din secolul al XVI-lea, când medicina, filologia și practica clinică se întâlnesc în volume de înaltă calitate tipografică și cu o destinație profesională solidă. Cartea mărturisește o medicină încă profund teoretică, dar deja orientată către gestionarea concretă a corpului bolnav.
Valoare de piață
În piața antiquară, edițiile franceze din secolul al XVI-lea ale operelor lui Galen, în special cele tipărite la Lyon și destinate în mod explicit medicilor practicanți, mențin o cerere constantă și calificată. În cazul de față, prospețimea internă bună, integralitatea textului, legătura în vellum posterior bine executată și raritatea relativă a ediției permit plasarea evaluării comerciale a exemplarului, în contextul actual al pieței europene, într-o bandă indicativă cuprinsă între 1.200 și 1.600 de euro, cu variații posibile în funcție de interesul colecționarilor pentru medicina renascentistă în limba vulgadă și pentru producția lyonese.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI STARE - COMPLET
În secolul al XVI-lea, în special în traducerile în limba vulgară destinate practicienilor, era foarte obișnuit să se tipărească doar al doilea volum, considerat mai imediat util în practica de zi cu zi; primul volum circula separat, sau nu era tradus, sau era absorbit în colecții galenice mai ample în latină.
Legătură integrală în piele la cotor.
Firme de posesie șterse la frontispiciu.
Sunt prezente unele erori de paginare cauzate de tipărire, fenomen nemai rar în edițiile lioneze ale perioadei, și câteva bruniri răspândite.
La cărți vechi, cu o istorie de mai multe secole, pot fi prezente câteva imperfecțiuni care nu sunt întotdeauna reflectate în descriere.
Pp. (4); 242; 8nn; (8).

Titlul complet și autorul
Al doilea volum al lui Galen.
Lyon, de Benoît Rigaud și Iean Saugrain, 1558.
Galen din Pergamon.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Tratatul lui Galeno adresat lui Glaucone ocupă un rol central în teoria patologică antică, abordând tema apostemărilor ca manifestare vizibilă și corporală a dezechilibrelor interne ale umorilor. Difuzarea sa în franceza populară (volgară) în secolul al XVI-lea răspunde unei cereri crescânde de medicină practică, bazată pe autoritatea clasică, dar aplicabilă în clinica cotidiană, în afara ariei universitare latine exclusiviste. Lyon, nod european al tiparului medical și farmaceutic, se impune ca loc ideal pentru acest tip de publicații, capabile să îmbine rigoarea doctrinară, claritatea exposiției și utilitatea profesională. Ediția din 1558 atestă integrarea deplină a lui Galeno în cunoașterea medicală renascentistă nu ca autor al trecutului, ci ca ghid viu pentru înțelegerea, clasificarea și gestionarea bolilor.

Biografia autorului
Galen din Pergamon s-a născut în anul 129 d.Hr. și a murit în jurul anului 216 d.Hr. A fost medic, chirurg și filozof, considerat alături de Hipocrate ca fondator al medicinei occidentale. Sistemul său teoretic, bazat pe echilibrul umorilor, pe anatomie și pe observația clinică, a dominat medicina europeană și islamică timp de mai bine de un mileniu. În Renaștere operele sale au fost în centrul unui vast răspuns de traducere, comentariu și difuzare, devenind pilonul învățământului medical universitar și al practicii profesionale.

ISTORIA TIPARULUI ȘI CIRCULAȚIA
Editiile lionese ale operelor lui Galen în secolul al XVI-lea au fost numeroase, dar nu au fost conservate uniform, deoarece erau destinate unui folos intensiv din partea medicilor, chirurgilor și speziali. Colaborarea tipografică dintre Benoît Rigaud și Jean Saugrain a asigurat o difuzare amplă și o calitate tipografică fiabilă, cu o atenție deosebită textelor medicale în limba vernaculară. Exemplarele complete și în stare bună sunt astăzi semnificativ mai puține decât în producția originală, și din cauza uzurii profesionale la care aceste volume au fost supuse.

Bibliografie și Referințe
Durling, R. J., Galen: A Bibliography of Early Editions and Translations, London, 1961, nr. relevante pentru ediția franceză din 1558.
USTC, înregistrarea edițiilor lyonese ale lui Galen, Lyon 1558.
ICCU – OPAC SBN, semnalări ale traducerilor galenice în limbă populară.
BnF, notițe referitoare la Benoît Rigaud și Jean Saugrain.
Siraisi, N. G., Medicina medievală și a Renașterii timpurii, Chicago, 1990, pp. 140–158.
Wear, A., Cunoașterea și practica în medicina europeană a perioadei moderne timpurii, Cambridge, 2000, pp. 67–72.