Palladio - Traicté des Cinq Ordres d’Architecture - 1647

Cele cinci ordine ale arhitecturii: răsăritul clasicismului francez în „Grand Siècle”
Această ediție pariziană din 1647 a Traité des cinq Ordres d’Architecture marchează unul dintre momentele decisive ale receptării franceze a lui Andrea Palladio, filtrată și reinterpretată prin opera lui Pierre Le Muet. Mai mult decât o simplă traducere, volumul reprezintă o adevărată refondare teoretică și vizuală a arhitecturii antice, adaptată cerințelor construcționale, estetice și tehnice ale Franței secolului al XVII-lea. Tipărită de Pierre Mariette și integral gravată, opera îmbină rigurozitatea proporțională, claritatea didactică și un impact figurativ puternic, consolidându-se ca unul dintre manualele arhitecturii cele mai influente ale epocii moderne.
Valoare de piață
Pe piața antiquară, edițiile seicento ilustrate dedicate celor cinci ordine arhitectonice, în special când sunt integral gravate și legate în numele lui Palladio, ocupă o bandă de interes constantă și transversala între colecționarii de arhitectură, grafică și istorie a gustului. În acest caz, ținând cont de absența paginii de titlu a Traité des galleries, de mouillures și de salissures, completitudinea substanțială a ansamblului gravat, calitatea tirajului Mariette și proveniența nobiliară permit să poziționeze evaluarea comercială a exemplarului, în contextul actual al pieței europene, într-o bandă indicativă cuprinsă între 800 și 1.600 de euro, cu posibile oscilații legate de cererea pentru manuale arhitecturale franceze din Grand Siècle.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚIE
Un volum în legătorie plină de pastişă la începutul secolului XX, în stil vechi, cu cotorul în nervuri bogat ornamentat cu aur; legătorie solidă, dar nu coevală. Cărți cu pete ude (mouillures), urme de murdărie și brunire difuză, coerente cu uzul și vârsta exemplarului. Ediție integral gravată, ilustrată de un titlu gravat, 15 planșe hors texte și 73 de incizii la întreaga pagină. Traité des cinq Ordres ocupă paginile 1–166 și include un titlu și 34 de incizii; Traité des galleries ocupă paginile 167–229 și include 15 planșe hors texte (din care 13 gravate recto-verso) și 24 de incizii la întreaga pagină; pagina de titlu lipsește pentru a doua parte. În cărțile vechi, cu o istorie pluricentenară, pot exista unele imperfecțiuni nu întotdeauna menționate în descriere. Pp. (4); 8nn; 230; (6).

Titlul complet și autorul
Tratat despre cele cinci ordine ale arhitecturii, pe care le foloseau vechii.
Paris, la Pierre Mariette fiul, 1647.
Andrea Palladio și Pierre Le Muet.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Textul nace din întâlnirea dintre autoritatea absolută a lui Palladio și sensibilitatea tehnică a lui Pierre Le Muet, figură centrală a arhitecturii franceze din secolul al XVII-lea. Dacă Palladio furnizează sistemul proporțional și referința la antic, Le Muet îl adaptează la cerințele constructive contemporane, introducând soluții practice și tipologii actualizate, cum ar fi în Traicté des galleries. Opera devine astfel un instrument operațional, destinat nu numai arhitecților teoreticieni, ci și constructorilor și inginerilor, contribuind în mod decisiv la răspândirea unui clasicism rațional și măsurat în Franța din Grand Siècle.

Biografia autorului
Andrea Palladio (1508–1580) a fost arhitectul cel mai influent al Renașterii europene. Operele sale și scrierile sale, în special Cele Patru Cărți ale Arhitecturii, au codificat un limbaj bazat pe armonie, pe proporții matematice și pe imitarea conștientă a anticilor, destinat să influențeze arhitectura occidentală timp de secole.
Pierre Le Muet (1591–1669) a fost arhitect și teoretician francez, autor al unor tratate practice fundamentale despre arhitectura civilă. Opera sa a jucat un rol crucial în trecerea de la modelul renascentist italian la un clasicism francez funcțional și normativ.

ISTORIA TIPARULUI ȘI CIRCULAȚIA
Editiile Mariette ale tratatelor arhitecturale figurează printre cele mai importante din Franța secolului al XVII-lea, datorită calității înalte a gravurii și grijii editoriale. Acest tratat a cunoscut o amplă circulație între arhitecți, ingineri și clienți educați, fiind adesea uzat de uzul practic. Exemplarele complete ale tablourilor, în condiții structurale bune, precum cel descris aici, sunt astăzi semnificativ mai puțin comune.

Bibliografie și Referințe
Millard, Cărți franceze despre arhitectură 1600–1750.
Fowler, Palladio și Palladianismul.
Catalogul Berlin, tratate de arhitectură din secolul al XVII-lea.
USTC, edițiile pariziene Mariette (1647).

PROVENIENȚĂ
Din biblioteca lui Juan Manuel Acevedo, cu ex-libris heraldic.