AA. VV. - Core Sacrato - 1632

Cartea care l-a inspirat pe Almodóvar: Inima Sfântă a lui Isus, străpunsă de păcatele noastre
Un volum de devoțiune foarte intens, din Roma, din primele decenii ale secolului al XVII-lea, construit în întregime în jurul iconografiei în dezvoltare a Sfintei Inimi, pe care o înțelegem ca nucleu teologic, genealogic și simbolic al istoriei mântuirii. Tipărit de Reverenda Camera Apostolica, lucrarea unește text meditativ și imagini emblematice într-un format destinat devoției private educate, cu un puternic accent vizual și afectiv. Prezența gravurilor ce o înfățișează pe Inima lui Iisus în contexte alegorice, christologice și genealogice o face o mărturie timpurie și de mare interes pentru spiritualitatea cordială în mediul roman, mult înainte de întreaga ei codificare din secolul al XVIII-lea. Cartea se prezintă ca un obiect de meditație intensivă, în care cuvântul și imaginea cooperează pentru a produce o experiență emoțională și contemplativă profund barocă.
Valoare de piață
Editiile romane din secolul al XVII-lea dedicate Inimii Sfinte, în special cele în format portabil și dotate cu aparat iconografic, sunt astăzi puțin frecvente pe piața antiquariatului și căutate de colecționarii de devoțiune barocă, emblematică religioasă și istorie a spiritualității catolice. Exemplare complete, cu legătorie de epocă și cu simbolism imprimat pe plăci, ating între 700 și 900 de euro, mai ales atunci când păstrează integral ilustrațiile și au o proveniență sau o legătură simbolică coerentă cu conținutul.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚIE
Legătură coeva în piele integrală, cu rame aurite pe ambele plăci. Spatele cu ornamente aurite și tăieturi aurite. Cărțile au unele bruniri și fiorituri, compatibile cu uzul devoțional și cu natura suportului. În cărți vechi, cu istorie pluricentenară, pot fi prezente unele imperfecțiuni care nu sunt întotdeauna menționate în descriere. Pp. (4); 40nn; 8; (4).

Titlul complet și autorul
Inima Sfântă a lui Isus.
Roma, R. Cam. Apost., 1632.
S.A.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Opera se plasează pe deplin în climatul roman post-tridentin, caracterizat printr-o puternică accentuare a devoțiunii afective, a meditației vizuale și a centralității imaginilor ca instrumente de interiorizare a dogmei. Inima lui Hristos, reprezentată ca sediu al iubirii divine, al pătimirii răscumpărătoare și al regalității spirituale, devine aici obiectul unei construcții simbolice complexe, care împletește genealogia sfântă, sacrificiul și teologia întrupării. Gravurile, cu un impact emoțional puternic și concepute clar pentru a însoți lectura meditativă, traduc în imagini o teologie a inimii care anticipează evoluții ulterioare ale devoțiunii jesuitice și oratoriene. Formatul ușor de manevrat și densitatea iconografică indică o destinație privată, probabil ca instrument de meditație ghidată, în care chiar volumul însuși devine un obiect afectiv și simbolic.

Biografia autorului
Opera este anonimă, așa cum se întâmplă frecvent în textele devoționale oficiale tipărite de către Reverenda Camera Apostolică, care tindea să privilegieze autoritatea instituției în fața paternității individuale. Cu toate acestea, calitatea textului și complexitatea programului iconografic trimit către un mediu cult, apropiat de teologia română, de cultura figurativă barocă și de circuitele de producție controlată a devoțiunii oficiale.

ISTORIA TIPARULUI ȘI CIRCULAȚIA
Tipărită în Roma în 1632 la Reverenda Camera Apostolica, atelier oficial al Curiei, opera intră în producția supravegheată de texte devoționale destinate unei circulații selectate. Copiile astăzi cunoscute se dovedesc puțin comune, mai ales atunci când sunt păstrate în legătură de epocă cu simbolurgia imprimată pe plăcile de copertă, element care sugerează o concepție a volumului ca obiect simbolic și identitar, pe lângă caracterul său bibliografic.

Bibliografie și Referințe
Mâle, É., Arta religioasă după Conciliul de Trento, Paris, Armand Colin, 1932, pp. 365–378.
Réau, L., Iconographie de l’art chrétien, vol. II/2, Paris, PUF, 1957, pp. 712–726 (intrare „Inima lui Iisus”).
Bremond, H., Istoria literară a sentimentului religios în Franța, Paris, Bloud & Gay, 1920–1921, vol. II, pp. 198–214.
Stichel, R., Herz Jesu, în Reallexikon zur Deutschen Kunstgeschichte, Stuttgart, 2000, col. 123–145.
Jungmann, J. A., Locul lui Hristos în rugăciunea liturgică, New York, 1951, pp. 88–95.
ICCU – OPAC SBN: semnalări ale edițiilor romane seicentesce pe tema cordială
Biblioteca Apostolică Vaticană, fonduri de spiritualitate barocă: comparații iconografice