Quintiliano - Oratoriarum - 1548

ARHITECTURA CUVÂNTULUI : RETORICA CA DISCIPLINĂ ETICĂ
Această ediție basiliană din 1548 a Instituției oratoriei reprezintă unul dintre vârfurile absolute ale transmisiei umaniste a gândirii lui Marcus Fabius Quintilianus. Stabilită pe o bază strict filologică de Gybertus Longolius, cu contribuția figurilor centrale ale umanismului reformator, cum ar fi Camerarius și Sichardus, lucrarea îl readuce pe Quintilian nu doar ca teoretician al tehnicii retorice, ci ca arhitect al unui model educațional integru, în care elocvența, etica și responsabilitatea civică coincid. Tipărită la Basel, unul dintre principalele labouratoare tipografice și intelectuale ale secolului al XVI-lea, și conservată într-o legătură germană de epocă, superbă, din piele de scofa încizată la rece pe plăci din lemn, această ediție unește autoritatea textuală, calitatea materială și forța simbolică, poziționându-se pe deplin în centrul culturii academice și reformate europene.
Valoare de piață
Edițiile din secolul al XVI-lea ale Institutione oratoria, în special cele îngrijite de umaniști de seamă și conservate în legături germane de epocă, complete, cu aparate textuale complete și legături originale din piele de scofă pe plăci, se situează regulat într-o gamă între 900 și 1.500 de euro, cu vârfuri pentru exemplare deosebit de proaspete, notate în epocă sau cu proveniențe istorice relevante. Prezența legării originale gravate la rece constituie, în acest caz, un element de premiu clar pentru colecționari.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚIE
Frumoasă și solidă legătură de Epocă germană, din piele de scofă, pe plăci din lemn, fin sculptată la rece, cu rulouri‑continui și medalioane figuri de gust renascentist, expresie a unei manufacturi librare de înalt nivel destinate unui context academic calificat. Decorarea în gravură uscată, încă vizibilă și bine lizibilă, valorizează structura robustă a volumului, conferindu‑i o autoritate materială evidentă. Spatele cu trei nervuri ridicate și titlu scris cu cerneală; marginile interne rotunjite. Resturi de fermagli metalici originali, cu oxidări conforme cu vârsta. Puțină pierdere de piele în partea superioară a copertei frontale și pete ușoare la margini, fără compromis al solidei structurale. Frontespizi cu marcă tipografică xilografică, repetată la finalul volumului, mici restaurări. Prezența de note manuscrise marginale și sublinieri, indicator de o lectură atentă și continuă în mediul școlar sau universitar. În cărți vechi, cu o istorie pluriseculară, pot exista unele imperfecțiuni, nu întotdeauna sesizate în descriere. Pp. (2); 8nn; 716; 32nn; (2).

Titlul complet și autorul
Cărțile XIII ale Instituțiunilor Oratorice.
Basileae, după Nicolaum Bryling, 1548.
Marco Fabio Quintiliano.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Institutul de retorică reprezintă cel mai elaborat și ambițios tratat de retorică al Antichității, conceput ca un adevărat sistem educațional care îl însoțește pe orator de la prima formare infantilă până la deplina maturitate civilă și morală. Celebrul ideal al vir bonus dicendi peritus definește o concepție a cuvântului ca instrument etic înainte de a fi unul tehnic. Ediția din 1548, stabilită critic de Gybertus Longolius, reflectă proiectul umanist de a recupera Quintilian ca model moral și pedagogic, în opoziție cu o retorică redusă la puro exercițiu formal. Contribuția savanților precum Camerarius și Sichardus atestă centralitatea textului în programele universitare ale Europei reformate, în timp ce tiparul Baselului situează opera la intersecția dintre filologia clasică, pedagogia umanistă și teoria politică a cuvântului.

Biografia autorului
Marcus Fabius Quintilianus s-a născut în Calahorra, în Hispania, în jurul anului 35 d.Hr. și a murit după anul 95 d.Hr. A fost cel mai influent teoretician al retoricii romane și primul maestru oficial remunerat de statul imperial. Activ în Roma ca profesor și avocat, a elaborat în Instituția sa de oratorie un proiect educațional unitar, fondat pe echilibrul dintre elocvență, virtute morală și responsabilitate civică. Opera sa a avut o influență profundă și de durată de-a lungul Evului Mediu, Renașterii și dincolo de aceasta, devenind unul dintre textele fondatoare ale educației occidentale.

ISTORIA TIPARULUI ȘI CIRCULAȚIA
Ediția a fost tipărită la Basel în 1548 de Nicolaus Bryling, într-un moment deosebit de vibrant pentru editoria umanistă germană. Coordonată de Gybertus Longolius, umanist olandez activ în zona Rinului, lucrarea a cunoscut o circulație amplă și de durată în mediile școlare și universitare ale Europei de Nord. Copiile complete conservate în legături originale, cu urme ale fermaglior, sunt astăzi relativ puțin comune, mai ales în condiții solide din punct de vedere structural și cu semne de uzură istorice coerente, precum exemplarului descris aici.

Bibliografie și Referințe
VD16 Q-96.
Adams, Q-67.
Schreiber, F., edițiile Quintilian din secolul al XVI-lea, Leipzig, 1908.
Reynolds, L. D., Texte și Transmitere, Oxford, 1983, pp. 307–312, s.v. Quintilianus.