Abbas Ioachim - Magnus Propheta - 1516

Apocalipsa figurată a lui Gioachino: Îngerii și demonii în rară ediție princeps
Volum ilustrat cu 76 xilografii de origine venețiană, dintre care multe înfățișează ciocniri între îngeri și demoni, papi și antipapi, adunări ecleziastice și scene de conflict escatologic.
O reprezentare foarte frumoasă a Dragonului cu șapte capete dispuse în spirală, însoțită de texte latine care îl descriu în legătură cu cărțile lui Iov și ale Apocalipsei.
Textul îl descrie pe dragon ca «mare și roșu», asociindu-l cu Anticristul și cruzimea. Solzii sunt comparați cu «scuturi care se presează unul pe celălalt». Dragonul este descris ca fiind tortuos din cauza vicleniei sale multiforme.
„Cu duh profetic dotat.” Gioacchino da Fiore este descris astfel de Dante Alighieri, care îl plasează în Paradis, între spiritele înțelepte din Divina Comedie.
Abbas Ioachim Marele Profet

tipărit la Veneția în 1516, EDITIO PRINCEPS

din unul dintre cele mai celebre și tulburătoare corpuri profetice ale tradiției gioachimite și reprezintă un moment-cheie în transformarea profeției medievale într-un obiect librar tipărit. Post-incunabule cu o forță simbolică excepțională, volumul îmbină textul, exegeza apocaliptică și imaginea într-un sistem coerent, conceput ca un instrument de revelație și de interpretare a istoriei sfinte. Atribuit în frontispiciu lui Gioacchino da Fiore, figură centrală a escatologiei medievale, opera este de fapt o construcție stratifă și compusă, care adună texte târzii-medievale bazate pe autoritatea sa profetică. Publicarea în forma de EDITIO PRINCEPS la Veneția în 1516 atestă actualitatea persistentă a profețiilor gioachimite în ajunul Reformei, în plin context de tensiune religioasă, așteptare millenaristă și criză a instituției ecleziastice.
Valoare de piață
Pe piața antiquară internațională această rară EDITIO PRINCEPS venețiană din 1516, ilustrată și cu un impact iconografic puternic, este în general plasată într-un interval de valoare cuprins între 5.000 și 8.000 de euro. Oscilațiile depind de completitudinea foilor, de prezența integrală a xilografiilor, de calitatea imprimării și de starea legării. Caracterul de primă ediție tipărită al corpusului profetico, împreună cu bogăția figurativă și relevanța istorică a textului, susține o cerere constantă în rândul colecționarilor de cărți apocaliptice, profetice și esoterico-religioase ale primului secol al secolului al XVI-lea.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚIE
Legătură în jumătate de pergament cu coperți din carton antic, adaptată și puțin rigidă. Pagina de titlu, cu o vignetă xilografică reprezentând Gioacchino da Fiore, cu sublinieri și colorituri vechi; prezența unui ex-libris și a unei note de deținere veche. Volum ilustrat cu 76 xilografii de origine venețiană, multe dintre ele reprezentând ciocniri între îngeri și demoni, papi și antipapi, adunări bisericești și scene de conflict escatologic; unele poartă inițiala „M” a gravorului. P. XLI reproducată pe hârtie de epocă. Postilele și sublinierile scrise de mână în cerneală neagră. Unele bruniri, copia puțin uzată, dar de un farmec extraordinar. În cărți vechi, cu o istorie pluricentenară, pot exista unele imperfecțiuni, nu întotdeauna remarcate în descriere. Pp. 156.

TITLUL COMPLET ȘI AUTORII
Abbas Ioachim mare profet.
Veneția, pentru Bernardinum Benalium, 1516.
Gioacchino da Fiore; Rusticiano; Telesforo di Cusentia; Ubertino da Casali; Jean de Paris.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Dragonul cu șapte capete și coada lui sintetizează viziunile apocalipsei lui Gioacchino da Fiore. „Este prima imagine în care abatele introduce semne ale răului“ explică Giuseppe Riccardo Succurro, președintele Centrului Internațional de Studii Gioachimite. „Gioacchino studiază Apocalipsa Scripturilor Sfinte – explică Succurro – și desenează persecutorii Bisericii și ai omenirii în Expositio super Apocalypsim.”

Opera reprezintă o adevărată apocalipsă figurată și sistematică, în care tradiția gioachimită este fixată pentru prima dată într-o formă organică la tipar. L'EDITIO PRINCEPS din 1516 se traduce într-un limbaj tipografic un nucleu profetic creat în mediul manuscris, întemeiat pe viziunea istoriei ca succesiune de epoci și stări ale Bisericii. Xilografiile venețiene nu au o funcție strict ilustrativă, ci operează ca dispozitive esegetice: vizualizează lupta escatologică, criza autorității ecclesiastice, confruntarea dintre bine și rău și așteptarea unei regenerări spirituale. Volumul include Tractatus de Antichristo de Jean de Paris, profețiile Sibilei Eritreea, Rota și Oraculum Turcicum, extinzând dimensiunea apocaliptică către o lectură politică și geostrategică a prezentului. Prima ediție tipărită a acestui ansamblu textual marchează trecerea definitivă a profeției gioachimite de la cultura monastică și manuscrisă la sfera publică a cărții renascentiste.

Dragonul cu șapte capete apare în Biblie, – își amintește Tagliapietra – stă în fața Fecioarei Maria care naște pentru a o devora pe fiul ce urma să se nască. Reprezintă confruntarea dintre bine și rău, viață și moarte, emblemă a tuturor conflictelor din istorie. Tabelele Liber Figurarum ale lui Gioacchino da Fiore ilustrează câteva aspecte ale Apocalipsei descrise în Sfintele Scripturi. Capetele sunt referite la personaje istorice deosebit de semnificative: Irod pentru că a încercat să-L ucidă pe Isus în pogromul copiilor nevinovați; Nero pentru că a persecutat creștinii la fel ca Constanțiu; Mahomed pentru că a fondat religia musulmană; Mesemoto ca adversar al Bisericii; Saladin era contemporan cu Gioacchino și în 1184 avansa militar în cucerirea Ierusalimului. Cel de-al șaptelea rege, numit anticristul, nu este cunoscut. Gioacchino moare în 1202 și credea că în 1260 ar fi început a treia eră. Profețiile din Evul Mediu erau folosite ca propagandă, Frederic al II-lea de Suabia este astfel denunțat de dușmani drept anticristul.

Biografia autorului
Gioacchino da Fiore s-a născut la Celico, în Calabria, în jurul anilor 1130–1135, și a murit în 1202. Abate și teolog, a fondat mănăstirea florentă și a dezvoltat o viziune profetică asupra istoriei, bazată pe interpretarea simbolică a Apocalipsei. Între 1182 și 1184 l-a întâlnit pe Papa Luciu al III-lea, care i-a acordat licența scribendi, încurajându-l să redacteze operele sale majore, printre care Concordia între Vechiul și Noul Testament și Expunerea Apocalipsei. Doc­trinele sale, deși supuse suspiciunilor și cenzurii, au exercitat o influență profundă asupra gândirii medievale și renascentiste; Dante Alighieri îl plasează în Paradis (Paradiso XII, 139–141), consacrându-l ca figură de profet inspirat.

ISTORIA TIPARULUI ȘI CIRCULAȚIA
ACEASTA EDITIO PRINCEPS din 1516 a fost tipărită formal la Veneția de Bernardino Benali, acuzat de Dennis E. Rhodes că ar fi „furat” din atelierul lui Lazzaro de’ Soardi, care în același an a publicat o ediție în esență identică. Această suprapunere atestă practici editoriale venețiene caracterizate prin colaborări, circulația matricelor și, uneori, preluări tipografice. Difuzarea operei a fost semnificativă în cercurile religioase, profetice și reformatoare, unde textul și imaginile erau folosite ca instrumente de meditație, de interpretare a prezentului și de lectură simbolică a crizei Bisericii.

Bibliografie și Referințe
Rhodes, Dennis E., Analele tipografice ale lui Lazzaro De’ Soardi, p. 76, n. 111.
Adams, H.M., Catalogul Cărților Tipărite pe Continentul Europei 1501–1600, T-208.
Essling, Victor Masséna, Cărți cu figuri venețiene, nr. 1896.
ICCU / EDIT16, nr. 32569.
Sander, Max, Cartea cu figuri italiană, nr. 3607 (cf. de asemenea nr. 3606).
Isaac, Frank, Repertoriu bibliografic al cărților ilustrate, nr. 12586.
Caillet, Albert, Manual bibliografic al științelor psihice sau oculte, nr. 5540.
Reeves, Marjorie, Influența profeției în Evul Mediu Târziu.