Johannis Gerson - [Post Incunable] Operum ... Prius non Impressa - 1502

A patra parte „Prius non impressa” - ediția princeps a ultimei părți, cea mai rară
Splendidă primă ediție: o copie perfect conservată, cu paginile sale curate, într-o legătură coevală din piele gravată, pe plăci din lemn. COPIE DE COLECTOR
Xilografie de proveniență strasbourgiană, realizată de un maestru din cercul lui Albrecht Dürer, activ între sfârșitul secolului al XV-lea și primii ani ai secolului al XVI-lea, puternic influențat de modelele düreriene.
Inițialele magnifice rubricate în roșu și albastru, dintr-o mână veche.
O mărturie târzie incunabulă care îmbină înțelepciunea, ezoterismul și misticismul, puterea imaginii și o poveste editorială interesantă: a patra parte a operelor lui Johann Gerson, declarată „prius non impressa”, iese la Strasbourg în 1502 ca volum autonom și tardiv în raport cu blocurile mari I–III deja consolidate în tipar.
Exact această creație ieșită din serie explică răspândirea ei și raritatea ei pe piață.
Un supraviețuitor într-o splendidă legătură din primul Cinquecento, cartea apare ca un reliquiariu al filozofiei neliniștite și itinerante: un corpus pe care presa încearcă să-l ordoneze, în timp ce tradiția manuscrisă îl frânturase deja în texte mobile, predicabile, adaptabile. În acest prag dintre incunabule și plin secol al XVI-lea, Quarta pars devine punctul în care filologia și iconografia se apropie: un supliment necesar, sosit târziu, și prin urmare mai ușor de pierdut, mai greu de regăsit, mai dorit atunci când reapare în întregime."} } }?} But there are extra braces at end. I must ensure valid JSON with exactly one key. Remove extra. Let's output clean. }}} Remove trailing. Also the opening sentence
Valoare de piață
Incunabulele filosofice din zona germanică legate de edițiile incomplete sau postume ale operelor lui Jean Gerson sunt puțin frecvente pe piață, iar partea a patra strasbourgiană din 1502, născută ca volum separat și nu ca element organic al unui set continuu, se dovedește structural mai vulnerabilă la dispersie decât părțile I–III deja circulante. Din acest motiv aparițiile sunt sporadice iar cererea rămâne solidă. În general, copiile complete în legătorie de epocă tind să se situeze între 4.500 și 6.000 de euro; exemplarele cu aparat iconografic întreg, rubricări originale și proveniențe bibliografice identificabile pot depăși această marjă.

Descriere fizică și stare - Copie a colecționarului
Splendidă primă ediție: o copie perfect conservată, cu paginile sale curate, într-o legătură de piele gravată, de epocă, pe panouri din lemn.
Xilografie de proveniență strasbourgiană, realizată de un maestru din cercul lui Albrecht Dürer, activ între sfârșitul secolului al XV-lea și primii ani ai secolului al XVI-lea, puternic influențat de modelele düreriene.
Inițialele magnifice rubricate în roșu și albastru, dintr-o mână veche.
Legătură de epocă în piele plină pe plăci de lemn, embosată în relief, fără cerneală, cu motive în formă de romb și benzi ornamentale; resturi ale fermoarelor originale, cotorul înlocuit în secolul al XVII-lea cu piele ornamentată. Lipsuri și urme de uzură. Interorul cu câteva pete, note manuscrise vechi dar, în ansamblu, solid și perfect conservat. Prezintă o xilografie la o pagină întreagă, abil reparată. Ex libris. Pp. (2); 22 nn; 590 nn; (2). În cărțile vechi, cu o istorie pluriseculară, pot exista unele imperfecțiuni, nu întotdeauna evidențiate în descriere.

Titlul complet și autorul
A patra parte a operelor lui Johannis Gerson, anterior nepublicată.
Strasbourg, Martin Flach cel tânăr prin Matthias Schürer, 1502.
Jean Gerson.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Inima rarității acestei părți a patra nu stă doar în conținutul său filosofic, ci în poziția sa editorială anormală. Cele mai mari ediții tipărite ale operelor lui Gerson fuseseră deja săde stabilite, între sfârșitul secolului al XV-lea și anii imediat următori, un canon în trei părți, conceput și receptat ca fiind în esență complet. O primă organizare organică în trei părți este realizată la Basel în 1489, cu un proiect unitar care fixează corpul într-o formă stabilă și transmisibilă. Această arhitectură I–III este apoi reafirmată și întărită la Strasbourg în 1494, din nou în trei părți, cu o scanare cronologică internă care confirmă circulația sa ca un bloc autosuficient.

În acest context, Quarta pars din 1502, declarat explicit Prius non Impressa, nu este o simplă reutilizare tipografică, ci o îmbinare târzie: un volum adăugat care apare pentru a recupera materialul rămas în afara ordinii anterioare, când seria era deja percepută ca închisă. Această ruptură structurală explică dinamica colecționării: multe colecții istorice păstrează părțile I–III fără IV; numeroase legături compozite arată dispersii; iar când a patra parte supraviețuiește ca un volum autonom în legătură coevă, dobândește un caracter de raritate exclusivă.

Ansamblul iconografic întărește această percepție. Xilografia de deschidere, cu un impact simbolic puternic și legată de modele figurative nordice, funcționează ca o trecere narativă și spirituală, transformând pagina inițială într-un dispozitiv de interpretare. Volumul devine astfel un nod între moralitate, conciliarism și mistică târzie-medievală, în pragul Reformei: nu doar Gerson, ci și încercarea tipografică de a îmbrăca o tradiție textuală creată pentru circulația în forme mobile.

Biografia autorului
Jean Gerson s-a născut în 1363 la Gerson-lès-Barby și a murit în 1429 la Lyon. A fost cancelar al Universității din Paris, teolog, mistic și una dintre cele mai influente figuri ale Evului Mediu târziu european. Operele sale abordează teme precum spiritualitatea interioară, reforma Bisericii, moralitatea, pedagogia și devoțiunea personală. A avut un rol central în Conciliul de la Konstanz și a fost printre principalii susținători ai superiorității Adunării Conciliari asupra papalității. Marea majoritate a scrierilor sale au circulat sub formă manuscrisă, cu tradiții complexe și stratificate, făcând din fiecare ediție tipărită între secolele al XV-lea și al XVI-lea un element decisiv pentru istoria textuală.

ISTORIA TIPARULUI ȘI CIRCULAȚIA
Istoria editorială a corpului gersonian ilustrează în mod exemplar natura întreruptă a celei de-a patra părți. O primă mare ediție a operelor în trei părți este realizată la Basel în 1489 ca proiect unitar, care stabilește un canon I–III destinat să asigure o durată îndelungată. Acest canon este reafirmat la Strasbourg în 1494 cu o nouă ediție, tot alcătuită din trei părți, care consolidează în continuare percepția de plenitudine a corpului. Doar în 1502 apare cea de-a patra parte ca volum autonom, tipărit la Strasbourg și prezentat ca material nepublicat până atunci. Nașterea sa târzie și separată favorizează dispersia, dezmembrarea și discontinuitatea în colecții, fiind unul dintre principalii factori ai rarității sale actuale. În 1514 editoria va încerca o reintegrare normativă a corpului, integrând în mod stabil cea de-a patra parte într-un ansamblu de patru volume, dar la acel moment ruptura istorică era deja survenită.

Bibliografie și Referințe
Catalogul integral al tipăriturilor incunabule (GW), articole referitoare la edițiile operelor lui Jean Gerson tipărite în Basilea în 1489 (Nikolaus Kessler), în Strasbourg în 1494 (Martin Flach) și la a patra parte anterior netipărită, tipărită în Strasbourg în 1502 (Martin Flach fiul pentru Matthias Schürer), cu descrieri tipografice, colationi și recensăminte ale exemplarelor cunoscute.
Incunabula Short Title Catalogue (ISTC), înregistrări pentru edițiile gersoniene tardo-incunabule și din primul sfert al secolului al XVI-lea, cu referire deosebită la edițiile incomplete și la suplimentele editoriale.
Hain, Ludwig, Repertoriul bibliografic, intrările dedicate lui Jean Gerson și primele ediții tipărite ale operelor sale, incluzând edițiile din Strasbourg de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea.
Copinger, Walter A., Supliment la Repertoriul Bibliografic al lui Hain, completări și corecții referitoare la edițiile gersoniene și la atribuirea lor tipografică.
Polain, Marie-Louis, Catalogul cărților tipărite în secolul al XV-lea din bibliotecile Belgiei, pentru comparații de colationare și descrierea exemplarelor conservate în legături coeve.
Biblioteca Națională a Franței, catalog general, note despre edițiile operei lui Jean Gerson, cu referințe la tradiția manuscrisă și la istoria editorială a diferitelor părți ale corpusului.
Biblioteca Bodleian, Oxford, cataloagele incunabelor și ale cinquecentelor teologice, pentru documentarea edițiilor în trei părți (1489, 1494) și a celei de-a patra părți din 1502.
Kristeller, Paul Oskar, Iter Italicum, pentru recensământul tradiției manuscrise gersoniene și raportul dintre textele circulante și primele ediții tipărite.
McGuire, Brian P., Jean Gerson and the Last Medieval Reformation, University Park, Pennsylvania State University Press, studiul fundamental despre contextul teologic, despre conciliile și despre transmiterea operelor lui Gerson.
Oberman, Heiko A., The Harvest of Medieval Theology, pentru încadrarea doctrinală a lui Gerson și modul său de receptare între sfârșitul Evului Mediu și începutul Renașterii.
Studii privind producția tipografică din Strasbourg între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, cu referire deosebită la atelierele lui Martin Flach și Matthias Schürer și la rolul lor în difuzarea textelor filozofice complexe.
Cataloage de licitații istorice și moderne, specializate în incunabule și cărți teologice (zonă germană), pentru verificarea aparițiilor pe piață a diferitelor părți ale Operei lui Gerson și pentru evaluarea comparativă a Quarta pars ca volum autonom.