Domenico De Lucia - Forma Residua

Forma Residua nu apare după traumă, ci în interiorul procesului său. Sculptura nu reproduce evenimentul, ci transformarea pe care acesta o produce în gândire în timp ce continuă să acționeze. Firul iese din cap ca o linie de tensiune activă: nu reprezintă rana, ci o exercită.

Apariția sa introduce un principiu de presiune continuă, o forță care nu explodează și nici nu se rezolvă, dar se reorganizează în spațiu printr-o formă autonomă, capabilă să-și susțină greutatea vizuală și conceptuală. Materialul amplifică frecarea dintre vulnerabilitate și rezistență. În această separare, gândirea rănită nu se manifestă ca un colaps, ci ca un sistem care se reconstruiște, care reține, care structurează. Forma rezultată nu este nici o concluzie, nici o cicatrice, ci rezultatul temporar al unui echilibru instabil.

Forma Residua asumă prin urmare trauma nu ca permanență statică, ci ca condiție operațională: un proces care continuă să producă structuri, tensiuni și forme, făcând vizibil modul în care gândirea, chiar și când este rănită, rămâne activă.