Joan Miro (1893-1983) - Parler Seul

Litografie de Joan Miró (*)
Această lucrare reproduce una dintre ilustrațiile create inițial de Miró pentru a ilustra volumul de poezie „Parler Seul” (**) (A vorbi singur), scris de Tristan Tzara în 1947.
Editată de Maeght Editeur în anul 2004.
Realizată pe hârtie Vellum din bumbac 100% de greutate mare.
Semnată pe placa de imprimare.
Ștampilă a editurii și a Succesiunii Miró pe verso-ul foii.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

- Dimensiuni suport: 60 x 45 cm
- Dimensiuni imagine: 42 x 33 cm
- Anul 2004
- Ediz: 1000ex.
- Referințe: Cramer 17. Rauch 165
- Stare: Excelentă (lucrarea nu a fost niciodată înramată sau expusă, fiind păstrată mereu în dosar profesional de artă, deci este în stare perfectă).

Lucrarea va fi manevrată cu grijă și ambalată într-o cutie plată de carton întărit. Expedierea va fi înregistrată cu număr de urmărire.

Expedierea va include, de asemenea, asigurare integrală pentru valoarea finală a lucrării cu rambursare integrală în caz de pierdere sau daune, fără vreo cheltuială pentru cumpărător.

(*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, loc din care a crescut și și-a început studiile artistice. A mers la Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care își doreau să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe fauvi și pe cubiști.
Peisajele sale emoționale, cele care îl vor forma ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunctul la agitația intelectuală din Paris, unde s-a mutat în anii ’20 împreună cu poeții suprarealisti și cu cei mai creativi artiști ai vremii sale. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și Suprarealism.
Stimulusul expresionismului abstract îl descoperă în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Celui De-al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va stabili în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta spațiul atelierului pe care îl visase mereu. Acolo s-a concentrat pe lucrul la sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcinile sale în peisajul Mont-roig în primul rând și în cel din Mallorca ulterior vor fi determinante în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor sta la fundalul unor dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró fuge de academicism, căutând constant o operă globală și pură, neadențată la vreun curent anume. Conținut în forme și în manifestările publice, este prin actul plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va conduce la crearea unui limbaj unic și extrem de personal care îl plasează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare particular eficace între artist și autor. Imaginile strălucitor spontane și amorfe ale lui Miró, trasate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au viu impulsul inventiv al versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editia originală a fost condusă de Maeght Editeur și constă din 72 de litografii originale ale lui Miró, 49 dintre ele colorate, dintre care 18 sunt hors-texte. (*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, loc din care a crescut și și-a început studiile artistice. A mers la Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe Faugiștii și pe cubiștii.
Peisajele sale emoționale, cele care îl vor forma ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunctul la agitația intelectuală din Paris, unde s-a mutat în anii 20 împreună cu poeții suprarealiști și artiștii cei mai creativi ai vremii sale. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și Suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract îl descoperă în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Celui De-al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care întotdeauna îl visase. Acolo s-a concentrat pe lucrul la sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcinile în peisajul Mont-roig în primul rând și în Mallorca apoi vor fi determinante în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor fi fundalul pentru unele dintre investigațiile sale tehnice și forme. Miró fuge de academism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neadherente la niciun mișcare determinată. Conținut în forme și în manifestările publice, este prin gestul plastic în care Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate la evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va conduce la crearea unui limbaj unic și extrem de personal care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare particular eficace între artist și autor. Imaginile strălucitor spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au brio inventiv al versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editția originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 litografii originale de Miró, 49 dintre ele în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte.