Bachibouzouk (1977) - Warhol vs Banksy vs Hirst

Lucru superb al artistului bruxellez Bachibouzouk.

În această serie, artistul bruxellez Bachibouzouk joacă de-a săritul peste cap cu istoria artei, ca un copil prea curios care a pus mâna pe un muzeu și pe o bombă de vopsea. Prin aceste „Tomato Soup Can”, el orchestrează o coliziune vesel improbabilă între trei giganți ai artei contemporane: Warhol, Banksy și Hirst. Un tricentrisme pop, urban și clinic, trecut prin moara aerosolului, așa cum doar Bachibouzouk știe să o facă.

Punctul de plecare, evident, este posterul lui Banksy, care deja face un omagiu (sau un dublu omagiu) la iconicul Campbell’s Soup al lui Andy Warhol. Bachibouzouk se strecoară ca al patrulea muschetar, dar nu înarmat cu o sabie, ci cu puncte — cele faimoase puncte obsesionale ale lui Damien Hirst, pe care le așază cu grijă pe fiecare cutie. Rezultatul: un dialog între trei estetici, dintre care niciuna nu cerea un interlocutor… și totuși, împreună, încep să vorbească, tare, și chiar să râdă.

Aerosolii, aleși cu grijă dintr-o paletă vibrantă, sfidează moștenirea prea cumpătată a atelierelor. Fiecare culoare pare să declare: « Și dacă arta contemporană s-ar opri din a se lua prea în serios pentru trei minute? »
Dar dincolo de umor, se ascunde o gândire adevărată: Bachibouzouk interoghează repetarea industrială a icoanelor artistice. Ce devine un simbol când îl copiezi, apoi copiezi copia, și apoi îl suprapui peste referințele deja derivate? Poate ceva mai sincer: o operă care acceptă că nu s-a născut singură, ci într-un zgomot cultural, un carnaval de imagini și de deturnări.

Suprapunând aceste straturi de referințe, artistul transformă doza — obiect banal, simbol al consumului, fetiș pop — într-o metaforă a epocii noastre saturate: totul a fost deja văzut, remixat, derivat… și totuși, datorită unui gest singular (și câtorva spray-uri bune), apare ceva nou. Cam cum ar fi dacă, tot făcând turul unui muzeu de oglinzi, ai ajunge în cele din urmă să-ți zărești propriul reflex.

Cu mult spirit, un strop de irreverență și o luciditate plină de bucurie, Bachibouzouk ne amintește că arta este poate în primul rând un joc: un joc serios, da, dar totuși un joc. Și în acest joc, Tomato Soup Can sunt piesele care fac să sară toate lacătele.