V. Altieri (1977) - Notte inclinata sul borgo

Titlu: Noapte înclinată asupra vechiului oraș
Artista: V. Altieri
Tehnică: ulei pe tablă
Dimensiuni: 40 × 40 cm

În acest tablou în ulei pe linoleum? (tavolă) de 40x40 cm, V. Altieri prezintă un sătuc imaginar adunat sub un cer nocturn compact, de un albastru profund, în care o lamă subțire de lună galbenă deschide scena ca un mic semn luminos suspendat în tăcere. Arhitecturile, esențiale și lipsite de detalii superflue, ies din fundalul întunecat ca siluete colorate ce par să oscileze, înclinate una spre cealaltă, sugerând o mișcare ușoară și aproape jucăușă în cadrul compoziției. Casele și turnurile se articulează într-o serie de volume geometrice nete: dreptunghiuri, trapozi și paralelisme care construiesc un țesut urban fantastic, mai visat decât real. Planurile înclinate ale fațadelor, împodobite cu ferestre mici negre, dispuse regulat, creează un ritm vizual ce ghidează privirea de la o clădire la alta, în timp ce arcurile de la bază amintesc porțiuri sau poduri suspendate, introducând o amintire arhitecturală italiană reinterpretată într-o cheie contemporană. Turnul-clopotniță cu acoperiș galben și o steag mic roșu în vârf, ce se înalță pe partea stângă, funcționează ca un perno vertical al scenei, ca un semnal de orientare în acest peisaj voit instabil. Paleta este vibrantă și compactă, dominată de verde aprins, galben luminos, roșu cald și albastru intens, așezate în plăci plate care renunță la umbre și la lumini-umbră pentru a privilegia forța culorii pure. Volumii verzi care se află în prim-plan evoca coronițe de copaci sau dealuri moi, construind o bază organică pe care arhitecturile se îmbină în mod natural. Alternanța suprafețelor reci și calde – albastrul profund al cerului și al clădirii de pe stânga, galbenii și roșii ai caselor și detaliilor – creează un echilibru armonic, în timp ce cercul roșu mare din dreapta introduce o notă abstractă și solară, ca un acompaniament la lună de deasupra. În ansamblu, lucrarea redă atmosfera unei oraș silențios dar vital, surprins într-un moment suspendat al nopții, când geometria pare să se topească și spațiul urban se transformă într-un teatru de forme și culori. Absența personajelor umane accentuează caracterul oniric al peisajului, lăsând ca înclinațiile volumelor, ferestrele ca mici semne grafice și dialogul dintre cer și arhitecturi să spună viața interioră a satului.