Tara - Bronz - Nepal - a doua jumătate a secolului al XX-lea

Liniștea compasiunii, sau când metalul se roagă
Această sculptură rafinată îl descrie pe Chenrezig, bodhisattva compasiunii infinite, în cea mai recognoscibilă și încărcată simbolic iconografie tibetană. Întreaga lucrare, lucrată manual în întregime, translatează în formă sculpturală idealul buddhist de compasiune activă: nu abstractă, ci întrupată, operativă și vigilentă. Postura meditativă, echilibrul celor patru brațe și calmul absolut al feței creează o imagine a concentrării spirituale perfecte, menită nu doar pentru contemplație estetică, ci pentru uz devoțional și ritual.
valoare de piață
Sculpturi tibetane din metal reprezentând Chenrezig, realizate manual, cu o calitate bună a turnării și cu detalii iconografice bine definate, se situează în general pe piața internațională între 2.000 și 6.000 de euro, cu vârfuri mai mari pentru exemple cu o vârstă mai înaintată, proveniență documentată sau calitate sculpturală superioară. Exemplul prezent se încadrează în segmentul mediu spre superior al acestui interval datorită echilibrului formal, clarității detaliilor și stării generale de conservare.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI STARE
Sculptură metalică turnată manual și finisată manual (probabil dintr-un aliaj de cupru sau bronz) reprezentând Chenrezig așezat în vajraparyankasana pe o bază de lotus. Bodhisattva este reprezentat cu patru brațe: perechea principală unită în rugăciune la inimă, celelalte aranjate symmetric pe lateral, în conformitate cu iconografia canonică. Fața este senină, cu ochii semi-închiși și un zâmbet subtil sugerat; capul este împodobit cu o coroană elaborată. Suprafața prezintă o patină închisă, cu uzură minoră în concordanță cu vârsta și utilizarea. Ca în cazul tuturor obiectelor vechi sau tradiționale cu o lungă istorie materială și rituală, pot exista mici imperfecțiuni care pot fi prezente și nu sunt întotdeauna detectabile sau notate.

TITLUL COMPLET ȘI AUTORUL
Chenrezig (Avalokiteshvara), bodhisattva al compasiunii. Sculptură tibetană realizată manual. Autor necunoscut, conform tradiției artizanale himalayene.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Chenrezig, cunoscut în sanscrită ca Avalokiteshvara, este una dintre figurile centrale ale budismului Mahayana și Vajrayana, întruchipând compasiunea universală. În Tibet își asumă un rol absolut central și este considerat drept protector spiritual al țării și adevăratul arhetip al bodhisattvei. Iconografia cu patru brațe simbolizează cele patru calități nemasurabile: bunătate iubitoare, compasiune, bucurie empatică și echilibr mental. Baza în formă de lotus evocă puritatea ce răsărește din lumea imperfectă, în timp ce gestul mâinilor la inimă subliniază unitatea dintre înțelepciune și acțiune. Obiectele de acest fel nu erau concepute ca simple sculpturi decorative, ci ca sprijin pentru meditație, instrumente de practică și vehicule ale prezenței SACRE.”} } }? Wait the last word

BIOGRAFIA SUBIECTULUI
Chenrezig nu este o figură istorică, ci un bodhisattva transcendent, venerationat în întreaga lume budistă. În Tibet este strâns asociat cu Dalai Lama, care este considerat emanarea sa terestră. Principala sa invocație este mantra Om Mani Padme Hum, una dintre cele mai cunoscute și frecvent recitate în tradiția budistă, simbolizând compasiunea și purificarea.

ISTORIC DE TIPĂRIRE ȘI CIRCULAȚIE
Nu este aplicabil. Sculpturile lui Chenrezig au fost produse în contexte monastice sau artesanale locale, adesea comandate pentru uz privat sau religios, și circulau în mănăstiri, la altare domestice sau ca obiecte votive. Transmiterea lor a fost determinată mai mult de practica rituală decât de dinamica pieței, făcând fiecare exemplar subtil diferit și inerent unic.

BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE
– Huntington, Susan L., Arta Indiei Antice: Budistă, Hinduă, Jaină, Weatherhill, 1985
– Rhie, Marylin M., Arta budistă timpurie a Chinei și a Asiei Centrale, Brill, 1999
– Pal, Pratapaditya, Himalayan Art, Los Angeles County Museum of Art, 2003
– Snellgrove, David, Budismul indo-tibetan: budiștii indieni și succesorii lor tibetani, Shambhala, 1987.