Pasquale Battista (1959) - Il mito sospeso

Lucrarea în ulei pe masonite se înscrie pe deplin în cercetarea picturală a lui Pasquale Battista (Grumo Nevano, Napoli, 1959), caracterizată printr-un dialog constant între arhitectura clasică, figura umană și peisajul simbolic. Compoziția se dezvoltă după un plan orizontal, riguros marcat de elemente arhitectonice care evocă un templu antic sau o structură monumentală, acum goală de funcția sa originară.

În centrul scenei apare o figură feminină cu o puternică valență alegorică, surprinsă într-o mișcare suspendată și nenaturală, aproape în balans pe un capitel ionic. Corpul, înfășurat într-un drapaj roz, de clară origine renascentistă, se arcuiește înapoi într-un gest care sugerează totodată impulsul și abandonul, în timp ce o altă figură, parțial celată, pare să o susțină într-o relație de dependență și protecție. Gestul brațului întins și privirea îndreptată spre exterior întăresc acest sentiment de așteptare și interogație, ca și cum figura ar fi chemată să indice o direcție deja incertă.

Fundalul se deschide către un peisaj marin nocturn, dominat de nuanțe reci de albastru și mov, întrerupt de ruine și arhitecturi în ruină. Aceste elemente amplifică sentimentul distanței temporale și al decadenței, transformând spațiul natural într-un loc mental, încărcat de memorie și de liniște. Ruinele, izolate și monumentale, își asumă rolul de mărturii mute ale unei civilizații trecute, în vreme ce marea nemișcată devine metaforă a veșniciei și a suspendării timpului.

Pictura, lustruită și controlată, dezvăluie o stăpânire solidă a desenului și o asumare conștientă a tradiției figurative clasice, reinterpretată însă într-o cheie contemporană și conceptuală. În această operă, Battista construiește o imagine de puternic echilibru formal, care se traduce într-o reflecție asupra fragilității omului, asupra greutății memoriei istorice și asupra persistenței mitului într-un prezent lipsit de certitudini.

Ștampilă pe verso Studio d’Arte Metopa – Pasquale Battista