Gino Scarpa - L'antigrafico [with original print] - 1974

Gino Scarpa (Veneția 1924 - Oslo 2022), L'antigrafico. Urbino, Edizioni Posterula, 1974. Cu o notă de Umbro Apollonio. Copie cu o gravură originală a autorului. Editie în 230 de exemplare pe hârtie de la fabricile Magnani din Pescia, din care două sute numerotate de la 1 la 200 și treizeci, necomerciale, de la I la XXX. Exemplarul nostru este numerotat 144/200. Dimensiuni: 21,5 x 15,5 cm, broșură editorială, pagini 39. Gravura este semnată și numerotată de către autor, tipărită pe presa manuală a Stamperiei Posterula. În stare excelentă. La licitație fără rezervă!

Gino Luigi Ettore Scarpa (Veneția, 8 noiembrie 1924 – Oslo, 4 decembrie 2022) a fost un pictor, sculptor și ilustrator italian naturalizat norvegian.

Biografia
Gino Scarpa s-a născut la Veneția la 8 noiembrie 1924 din Silvio și Linda Gaggio. Gino a trăit primii ani ai vieții sale în orașul său natal, unde a studiat arhitectura din 1945 până în 1948. După studiile în arhitectură, timp de opt ani a lucrat ca ghid alpin în Dolomite în timp ce preda istoria artei la Bressanone. În 1958 s-a mutat la Copenhaga, unde a început să se dedice pe deplin activității artistice, ajungând să își expună pentru prima dată operele la Oslo în 1960; în 1964 însă Scarpa era la Malmö ca student la gravură grafică sub îndrumarea maestrului Bertil Lundberg[1].

În 1970 Gino s-a mutat definitiv la Oslo, obținând cetățenia norvegiană opt ani mai târziu, în 1978[2].

După încheierea primului său mariaj, încheiat în 1950 la Veneția, în 1970 s-a căsătorit cu secretara sa, Irene Eriksen. În 1977 a fost primul artist străin care a primit venitul statal norvegian pentru merite artistice.

A murit în Oslo la 4 decembrie 2022[1].

Stil
Primele opere cunoscute ale lui Scarpa datează din 1946, dar abia după mutarea la Copenhaga a devenit un artist cu normă întreagă. Primele opere ale lui Gino Scarpa au fost picturi abstracte în ulei, realizate în tehnică mixtă, care, la expoziția din Oslo din 1960, au primit o reacție timidă din partea criticii, se crede pentru că erau considerate obiecte străine mediului artistic norvegian.

Odată cu evoluția stilului său, a trecut de la un limbaj aparent casual la o metodă și o acuratețe mai mari, introducând în operele sale materiale noi precum plastic, poliester și metale.

Începând cu anii șaptezeci, paleta cromatică care până atunci se limitase la negru, gri, alb și roșu a căpătat și nuanțe calde, iar influențele renascentiste în alegerile cromatice au devenit evidente.

În această perioadă s-a manifestat și interesul lui Scarpa pentru figura feminină, având inspirația în special din mitologia europeană și norvegiană și acordând atenție laturii senzuale și erotice.

În sculptură, Scarpa folosește în principal oțelul și aluminiul, dând formă figurilor abstracte în care nucleul operei este mișcarea și dinamismul.

Din perspectiva ilustrațiilor, însă Scarpa a dezvoltat o tehnică în care motivul este imprimat în relief pe hârtie, care, cu adăugarea de foi metalice, obținea diferite efecte de lumini și umbre[3].