Luis Antonio Gonzalez - memento mori, lepus fugit

(Desen cu cărbune)

În Memento mori, Lepus fugit, Luis Antonio González construiește o imagine cu o densitate simbolică înaltă care dialoghează cu tradiția vanitas și o actualizează dintr-o sensibilitate contemporană, întunecată și profund psihologică. Iepurele — figură istoric asociată cu fuga, fragilitatea și timpul care se scurge — apare aici umanizat, prins într-un moment de tranziție între viață și conștiința sa finală.

Creionul cu cărbune, lucrat cu o deosebită stăpânire tehnică, întărește caracterul efemer al scenei: vălurări, pete și contraste bruste creează o atmosferă încărcată, aproape sufocantă, în care materia pare să se erodeze în fața privirii spectatorului. Absența culorii nu îmbogățește lucrarea; dimpotrivă, intensifică lectura sa conceptuală, subliniind tensiunea dintre prezență și dispariție, corp și destin.

Figura mascată acționează ca oglinda spectatorului: nu este un portret, ci un arhetip. Referința latină Lepus fugit — “iepurele fuge” — funcționează ca avertisment și ca metaforă a timpului ireversibil, stabilind o legătură directă cu tradiția filosofică a memento mori, dar fără a cădea în ilustrativ sau în evident. González nu moralizează: confrontă.

Dintr-o perspectivă de colecționar, această operă se distinge prin coerența sa conceptuală, forța narativă și caracterul atemporal al temei, calități deosebit apreciate pe piața desenului contemporan. Mediu cu cărbune, un mediu exigent și onest, plasează artistul într-un teritoriu al autenticității tehnice și a discursului, atractiv atât pentru colecționarii de opere pe hârtie, cât și pentru cumpărătorii atenți la piese cu încărcătură intelectuală puternică și proiecție curatorială.

O operă intensă, tulburătoare și memorabilă, ideală pentru colecții care caută desen contemporan cu profunzime simbolică, rigor tehnic și rezonanță istorică.


opera este expediată într-un tub de transport pentru siguranța maximă și integritatea operei.