Francesco Polazzi (XX) - Il sè e l’ego

Francesco Polazzi – care a studiat atât filosofia în Bologna, cât și artele plastice în Birmingham, îmbinând pop-art, arta stradală și abstractizarea postmodernă într-un limbaj plastic unic – ar fi probabil conceput o imagine precum aceasta ca o metaforă puternică a călătoriei interioare.
În această pictură cu ulei pe pânză, bufnița, așezată deasupra unui șarpe încolăcit, atrage privirea noastră. Șarpele, reprezentat ca șarpele etern al transformării ciclice și al ritmului vieții, se înfășoară sub bufniță într-o spirală care sugerează evoluția, dansul umbrelor și renașterea. Bufnița însăși întruchipează înțelepciunea, un conducător delicat și, în același timp, suveran al desfășurării vieții.
O atingere energică insuflă mișcare în liniștea: roșii vii și verzi adânci se răsucesc și se împletesc ca o energie vie, în timp ce tușe pastel în ulei conferă o luminozitate vibrantă — semn al mișcării chiar și în repaus. Din când în când, formele se dizolvă aproape în abstracție; liniile devin pene, solzi, motive, ritm. Un balet dinamic de pictură și simboluri.
Filosofic, pânza pune în scenă un dialog: bufnița respectă șarpele — la fel cum Sinele trebuie să recunoască voința primordială a ego-ului — dar este acum gata să ghideze cu înțelepciune. Este o alegorie vizuală: înțelepciunea încadrează transformarea, fără a o sufoca. Bufnița este liberă să călătorească prin colțurile umbrite, nu pentru a le domina, ci pentru a le lumina.
Din punct de vedere vizual, compoziția pulsează între calmul simbolic și ritmul dinamic — bucla șarpelui îndrumă întotdeauna privirea, în timp ce cea a bufniței o ridică spre o luminozitate sugerată de aureole subțiri aurii. Există un echilibru intuitiv: reținere și libertate, gravitație și înălțare, ego și Eu.
În linii generale, este o pânză în care înțelepciunea și iubirea, lejeritatea și înțelegerea converg. Bufnița — comandantă liniștită — depășește privirea spectatorului, invitându-ne într-o narațiune transformatoare: să devenim înțelepți, iubitori și luminoși, dansând cu umbrele noastre în plină conștiență.