Francisco Bertipaglia - Geometria dell’incontro

Despre Bertipaglia

Tematica lui Francisco Bertipaglia se dezvoltă întotdeauna în trauma descompunerii ecologice și morale.
Punându-ne problema a lumii moderne și tehnologice care contribuie la o izolare continuă și cutremurătoare. Violența, războiul, drogurile, ecologia și SIDA sunt subiecte pe care Bertipaglia le pictează pentru a denunța cu violență condiția tristă și apăsătoare a omului; în lucrările dedicate acestor teme, Bertipaglia nu cedează niciodată, nu oferă un sens de răscumpărare, denunță drama nerezolvabilă a sinelui pierdut atât de disperat. Picturile sale par a fi desprinse din teribilele cercuri dantele; Infernul nu este doar fantezie, ci condiția teribilă de viață pe care omul a produs-o pentru alți oameni. Valoarea acestor opere constă în faptul că Francisco Bertipaglia, deși denunță des aceste situații, mângâie o artă tehnic ireproșabilă, aceste personaje atât de devastatoare pentru a le înălța și a ne ajuta să le considerăm victime. Fiind același pictor sensibil și poetic, își oferă câteva alternative pictând alte pânze, unde roșul sângelui se transformă în delicate nuanțe de roz, unde griul rece devine albastru, unde desenul său furios se transformă într-un delicat broderie și pare să se transforme în celălalt minunat text dantesc: „il
„Paradiso”. Chipuri de femei, angelice, asemenea fluturilor liberi, jocuri de lupte între animale, sunt alte teme pe care le pictează Ber-tipaglia. Este în aceste tablouri, încărcate de o delicatețe a sensibilității, pe care Bertipaglia vede cu optimism continuarea vieții. (Pericle Fazzini)

Despre operă

Acest tablou se referă la lovituri, traversări și conțineri imperfecte.
Formele par niște volume care încearcă să stea împreună fără a se potrivi cu adevărat: se ating, se suprapun, se intersectează cu linii negre care nu se închid dar insistă, ca niște gânduri recurente.
Roșul dominant acționează ca un câmp emoțional: nu este doar un fundal, este tensiune, căldură, urgență. În interior, blocurile portocalii și roz pare nuclee afective sau identitare, în timp ce transparențele sugerează permeabilitate, frontiere instabile.
Este un echilibru dinamic, aproape precariat: o compoziție care nu vrea să se rezolve, ci să rămână în mișcare.