Joost Swarte - Eindelijk vrijheid - Silkscreen ** HANDSIGNED+COA **

Serigrafie de Joost Swarte (*).
Intitulată „Eindelijk vrijheid”.
Editie de lux pe hârtie vellum de bumbac de un gramaj înalt (300 g/m2).
Semnată de mână de către artist.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

Dimensuni: 70 x 50 cm
An: 1988
Editor: Atelier Swarte, Harleem.
Stare: Excelentă (această operă nu a fost niciodată încadrată sau expusă și a fost întotdeauna păstrată într-un dosar profesional de artă, motiv pentru care se oferă în stare perfectă).
Proveniență: Colecție Privată.

Opera va fi manevrată cu grijă și ambalată într-un pachet din carton rigid. Expedierea va fi înregistrată cu număr de urmărire (UPS / DPD / DHL / FedEx)

Expedierea va include de asemenea asigurare pentru valoarea finală a operei cu rambursare integrală în caz de pierdere sau daună, fără cost pentru cumpărător.

(*) Joost Swarte, născut la 24 decembrie 1947 în Heemstede, este unul dintre cei mai faimoși ilustratori de benzi desenate din Olanda. A studiat la Academia de Design Eindhoven și a început să publice în propria sa revistă Modern Papier. Nu s-a limitat la benzi desenate, dovedindu-se ca un designer de succes, arhitect și desenator de vitralii, mereu recunoscut pentru linia sa clară. În calitate de coproprietar al Editurii Oog & Blik, este responsabil pentru proiectarea multor cărți olandeze premiate. A fost unul dintre fondatorii Zilelor Internaționale ale Benzii Desenate de la Haarlem, Olanda, și s-a impus ca un susținător al benzilor desenate în lumea artelor.
Fără îndoială, Joost Swarte este unul dintre acei ilustrați emblematici ai benzii desenate contemporane, un stil care, în aparență, amintește de Hergé și creațiile sale, ceea ce are logică deoarece nimic nu garantează succesul personajelor și al benzilor desenate atât de bine ca aparența atractivă cu modele preexistente. În acest sens, Swarte, care încă trăiește în zilele noastre, s-a născut în 1947; nu este coetene cu Hergé, iar creațiile sale apar cu un decalaj de câteva decenii, Tintin fiind deja un produs complet consolidat.
Swarte creează unii dintre personajele sale cu anumite asemănări, în ceea ce privește estetica, cu ceea ce oferea Hergé, iar și unora dintre ei le conferă o poveste de aventuri, poate mai puțin sofisticată decât Tintin, dar care permite, ca obiectiv vădit al multor historietiști ai secolului XX, să transporte copiii, chiar dacă doar prin imaginație, în latitudini pe care greu ar vizita-le în realitate.
Valoarea diferențiatoare a acestui mare desenator olandez, cu care imprimă în mod special desenele sale, este că baza sa academică este designerul industrial, iar asta face ca în compoziția panourilor sale protagonții să capete mai multă forță față de fundal, mobilier și peisaje care îi compun. Nu își face desenele pentru a construi o poveste, ci desenele sale sunt propria poveste, personajele sale sunt mai credibile, fictiv vorbind, pentru că panourile sale au o bogăție expresivă mare.
Această pregătire academică este o investiție cu care Swarte ne oferă o vedere, este ca și cum ar dori să revină designerului din când în când; dacă trebuie să deseneze o mașină, nu este un obiect simplu, este tocmai contrariul, încearcă să o sofistică, este un catalog desenat și în totalitate color de produse dintr-un magazin de mobilier, unelte, mașini, mașini, clădiri și chiar modă.
Mecanismele sale, când are ocazia să le deseneze, prind viață, este ca și cum ar fi schița sau prototipul a ceva ce poate deveni real, ceva ce, urmând instrucțiunile sale, ar putea să pornească. Nu știu ce cunoștințe despre mecanică ar putea sau poate avea Swarte, dar sunt sigur că proiectele sale nu rămân la o simplă reverie.
Și apoi sunt personajele sale; să plecăm de la ideea că lectura benzilor sale este oarecum erratică, suprarealistă, poate excentrică, dar este pentru că anumiți personaje sunt atât de suprarealiste încât sunt animale antropomorfizate, câini cu două picioare îmbrăcați ca oamenii sau animale care pur și simplu vorbesc și gândesc perfect ca tine și ca mine.
Nu este surprinzător dacă unul dintre cele mai faimoase personaje ale sale este greu de definit; astfel este Jopo de Pojo, un tânăr nebun, lipsit de răutate, care se bagă în necazuri fără să vrea cu adevărat să ajungă acolo; totul rezultat din înțelesuri duble, erori, confuzii, coincidențe… Iar iconele Jopo de Pojo este un băiat care ar putea fi de rasă neagră, ar putea fi o maimuță și care are un incărcător de pene greu de încadrat într-o formă animală.
Un alt personaj, acesta cu adevărat uman, este Anton Makassar, o species de investigator (designer) nebun care evocă într-un anumit fel pe profesorul Bacterio (Mort & Phil) din celebrul nostru Ibáñez, care merită un premiu important în viață și nu i se acordă.
De asemenea avem un element transgresiv interesant în Swarte, cu întregul său corp de creație și maturitate în anii 70 și 80, este purtător al unei culturi centroeuropeene unde nu se țineau de „remilgos” în sex și pornografie; în acest sens, personajele sale nu au niciun inchizitor sau problemă în a apărea goale (intregi) și cu scenele lor de dormitor, fără ca acest lucru să fie înțeles ca inducere la promiscuitate în rândul tineretului. Și este adevărat, pentru că nimic nu este mai rău pentru perverșii (sexuali) ca să vrei să vezi ceva nociv într-un lucru atât de natural ca trupul nostru; aceste represiuni sunt cele care au creat mulți agresori sexuali de-a lungul istoriei noastre recente.
Din Joost Swarte există un aspect care iese în evidență în orice biografie pe care o vezi despre el, o dimensiune ce depășește desenatorul și care a fost de la început; a avut oportunitatea de a proiecta și de a executa cu adevărat, întrucât a proiectat teatrul Toneelschuur din Haarlem. Haarlem (Olanda) este unul dintre acele orașe, nu mă întrebați de ce, motive personale, la care mi-ar plăcea să ajung vreodată și îmi tem că nu voi ajunge. Proiectul său este, în cel puțin, curios, iar eu îl percep ca o continuare a benzilor sale. A proiectat de asemenea clădiri de apartamente.
Swarte este mai mult decât partea sa de ilustrație; proiectele sale acoperă puțin din tot, vitralii, murale, afișe și afişe (care azi sunt obiecte de colecție), cărți de joc, covoare, hârtie de învelit… Fără îndoială un desenator necesar pentru a concepe evoluția benzilor desenate contemporane.