Ninni Pagano (1969) - Anelli di memoria

Ninni Pagano se naște în Catania, de-a lungul timpului pasionat de camerele de curiozități și de tot ceea ce Natura oferă în frumusețea ei, această pasiune îl duce să frecventeze studioul maestrului Antonio Sciacca, propriul său maestru. Era 2011 și din acest moment începe cariera sa artistică care îl poartă tot mai sus și să aibă stima criticilor precum Aldo Albani, Roberta Filippi de la galeria Orler, Philippe Daverio și Daniele Radini Tedeschi. În 2016 numele său este prezent pe prestigioasa ghidă americană Guide Museums Galleries Artists. După ce a participat la 2 Trienale de artă contemporană la Roma cu operele sale publicate în cataloage Mondadori, în 2020 numele său este prezent pe prestigiosul Atlante dell'arte contemporanea della De Agostini.
Lucrarea este în ulei pe pânză, semnată și însoțită de un certificat de autenticitate cu logo-ul artistului, caracteristicile lucrării și semnătura artistului la final.
Culorile tabloului pot diferi ușor față de fotografie din cauza setărilor camerei și a ecranului.
Opera de artă este ambalată cu grijă cu folie cu bule și carton.

Inele de memorie
În această operă, corpul femeii iese dintr-un fundal întunecat și profund, aproape teatral, care concentrează întreaga atenție asupra figurii. Există o eleganță aristocratică, dar și o oarecare melancolie suspendată.
Elementul central, care dă titlul operei, este seria inelelor aurii care învăluie gâtul femeii. Titlul sugerează că acele inele nu sunt doar ornamente, ci reprezintă stratificări ale amintirilor, experiențelor sau tradițiilor. Asemenea inelelor unui copac care își spune vârsta, aceste „inele ale memoriei” par să susțină (sau poate să constrângă) fața protagonistei în sus.
Figura evocă tradițiile unor popoare îndepărtate (cum sunt femeile Kayan), dar aici ele sunt decontextualizate și introduse într-un mediu modern și minimalist (observăm un body închis la culoare și bijuterii contemporane la degete).
Pagano adoptă o estetică ce amintește de Manierism, cu proporții alungite (gât, degete, torace) care conferă femeii un aspect ultraterrestru și fragil. Această „deformare” căutată accentuează senzația unei frumuseți nobile, dar suferinde, aproape statuare. (Femei lebede)
Femeia nu privește privitorul; profilul ei este îndreptat spre un punct îndepărtat, în afara cadrului. Aceasta creează un sentiment de detașare și introspecție. Mâinile, noduroase și subțiri, sunt încrucișate pe genunchi într-o poziție de așteptare sau de resemnare, făcând opera profund psihologică.
În rezumat: „Anelli di Memoria” pare să reflecte povara trecutului și modul în care identitatea noastră (capul) este susținută de o structură formată din amintiri acumulate, care, în același timp, ne înalță și ne leagă către un univers necunoscut pentru noi.





Instagram:@ninnipagano