Edgardo Rossaro (1882-1972) - Autoritratto

AUTOR

Edgardo Rossaro (1882-1972) pictor italian. Născut în Vercelli în 1882, într-o familie de artiști și patrioți, a modelat identitatea sa creativă între rigoarea formării academice și o profundă implicare civică. Am învățat primele rudimente de la tatăl său, Ferdinando, și și-a perfecționat studiile între Veneția, sub îndrumarea lui Luigi Nono, și Academia Albertina din Torino, apoi s-a stabilit la Florența unde s-a apropiat de cercuri de avangardă și de pictura Macchiaioli. Un capitol fundamental al vieții sale a fost experiența ca voluntar alpino în timpul Primului Război Mondial: pe Dolomiți, Rossaro nu a încetat niciodată să picteze și să deseneze, capturând momente de viață în tranșee și peisaje montane care au izvorât apoi în celebrul său volum de memorii La mia guerra gioconda.

După război, artistul a ales ca locuință definitivă Rapallo, transformând litoralul ligurean într-unul dintre subiectele preferate ale maturității sale picturale, caracterizate de o cercetare neîntreruptă a valorii culorii-lumină. Stilul său, care a evoluat de la un verism aristocratic spre o sinteză aproape postimpresionistă și sugestii romantice în maniera lui Turner, l-a făcut pe un portretist și peisagist apreciat, capabil să insufle un sentiment de calm contemplativ în scenele sale. Dintre cele mai semnificative opere ale sale, amintim portretele burgheziei din acea epocă și peisajele vibrante din Cadore și din Golful Tigullio, mărturii ale unei arte care căuta să oprească emoția vizuală prin pensule robuste și contraste tonale elocvente.

DESCRIZIONE

„Autoportret”, pastel pe panou, 37×32 cm cu ramă, 23×18 cm doar panoul, 1963, semnătură, data și titlu în jos la stânga.

Opera oferă privitorului un prim-plan intens și aproape fotografic, care surprinde fizionomia artistului în plinătatea maturității. Fața, caracterizată de ochelarii rotunzi tipici și de o barbă albă care se estompează lin către linia maxilarului, iese cu forță plastică datorită unei compoziții care anulează orice distragere ambientală. Trăsătura este meticuloasă și vibrantă, rezolvată printr-o densă rețea de semne care relevă folosirea pricepută a pastelului: lumina lovește tenul creând tranziții tonale calde și naturale, în timp ce fundalul întunecat, mizat pe nuanțe roșcate adânci, accentuează relieful trăsăturilor și claritatea privirii, încă vioaie și investigative.

Opera se situează în faza târzie a producției lui Rossaro, reprezentând o mărturie semnificativă a căutării sale constante a valorii culorii-lumină. Autoportretul a devenit pentru autor un subiect recurent și aproape obsesiv în timpul bătrâneții, un exercițiu de introspecție în care lecția verismului lui Luigi Nono și sinteza Macchiaioli s-au îmbinat într-o viziune mai intimă. Pentru a aborda aceste studii fiziognomice, Rossaro prefera adesea pastelul sau, mai rar, tehnica encausticului, instrumente care îi permiteau să obțină acea aerianitate aparte și acea transparență cromatică capabile să nobilizeze semnul grafic și să redea profunzimea psihologică a subiectului. O operă de frumoasă execuție și un interes marcat pentru colecționari.

Raport de stare

Excelentă condiție generală. Obiectul este întreg în toate părțile sale, cu cromie vibrantă și trăsături vii, bine lizibile. Rama este oferită cadou.

Expediție urmărită și asigurată cu ambalaj adecvat.