Montanaro - BANANA UNCHAINED #9

Această operă a lui Montanaro este un exemplu vibrant de Pop Art materic contemporan, care acționează ca un joc sofisticat de citări și meta-narare. Artistul nu se limitează să reprezinte un obiect, ci pune în scenă un adevărat "scurtcircuit" între icoane istorice ale secolului XX și provocările pieței artei contemporane.

Lucrarea rupe granițele bidimensionalității clasice. Elementul central — banana antropomorfizată cu brațe musculare — iese în evidență din fundal, creând un dinamism plastic puternic. Alegerea ramei albastru electric profund servește drept perimetru teatral, transformând tabloul într-o formă de «cutie scenică» sau shadow box.

Tehnica materială este evidentă în utilizarea mai multor elemente:

Sculptura centrală: finisată cu un lac lucios care evocă finisajul plasticelor industriale sau al vinilului.

"Duct Tape" (Nastro adesivo): un element material fundamental care traversează compoziția.

Obiectul în obiectul: discul mic de vinil, cu coperta Velvet Underground & Nico, ținut între mâinile unei banane.

Interpretare iconografică: „Banana-Inception”
Opera este un triumf al semioticii pop. Montanaro împletește trei niveluri temporale și conceptuale:

Referința directă la coperta desenată de Andy Warhol pentru Velvet Underground. Banana „cea mai faimoasă din artă” devine aici un subiect conștient care „deține” propria sa imagine.

Fragmentlele de bandă adezivă gri de pe fundal sunt o citare clară a Comedian, banana lui Maurizio Cattelan lipită pe perete cu scotch. Montanaro pare să sugereze că banana s-a „eliberat” de banda adezivă a lui Cattelan, dobândind mușchi și voință proprie.

Antropomorfismul muscular: Mâinile care țin discul sugerează o forță vitală, aproape să apere identitatea operei de artă de a fi redusă la un simplu bun de consum sau la o glumă virală.

opera lui Montanaro este ironică și blasfemiatoare. Utilizează un limbaj vizual curat, aproape cartoonesc, pentru a transmite o reflecție profundă asupra conceptului de Ready-made.

În timp ce Warhol transforma obiectul cotidian într-o icoană, iar Cattelan transforma icoana într-un obiect perisabil, Montanaro reifică citarea: banană lui nu este nici fruct adevărat, nici o simplă imprimare, ci o prezență fizică, musculară, care își revendică locul în istoria rock-ului și a artei figurative. Este o operă care vorbește celor care cunosc istoria artei, dar care captează privirea oricui prin vivacitatea cromatică și forța sa plastică.