Lino Dinetto (1927) - Composizione, Le Amiche

AUTOR

Lino Dinetto (n. 1927), pictor italian. S-a născut în Este (Padova); încă foarte tânăr s-a format între Veneția și apoi Milano, unde deja adolescent aprofundă pictura alături de maeștri ca Mario Sironi și Carlo Carrà, intrând în contact cu nodurile Futurismului și, mai ales, ale Metafizicii. În acești ani se conturează o poetică care unește lecția colorismului venetian, observația din natură (și „en plein air” în Colli Euganei) și o cercetare a ordinii, armoniei și a „gândirii culorii” ca structură mentală a imaginii, mai mult decât o simplă redare naturalistă.

La începutul anilor cincizeci se mută în Uruguay, în Montevideo și împrejurimile și dezvoltă o perioadă decisivă, lucrând la cicluri mari de artă sacră și murale (printre care angajamentul plurian legat de Catedrala din San José) și exercitând totodată activități de predare între 1955 și 1960 la Instituto de Bellas Artes San Francisco. În acel context, în contact cu mediul local (și cu orbita Taller Torres García), pictura lui tinde să se elibereze: alături de figurativ apar construcții mai sintetice și ritmuri spațiale care împing spre o figurare transfigurată și uneori apropiată de abstracție, întotdeauna susținute de o paletă intensă și de un ton emoțional pe care sursele muzeale uruguaiene îl descriu ca plin de bucurie și prospețime.

Întors în Italia în 1960, continuă să împletească comenzi sacre cu o producție de atelier din ce în ce mai liberă, unde revin cu obstinație peisaje venețiene, naturi moarte și mai ales figura feminină, adesea filtrate printr-un imaginar simbolic și meditativ. În planul expozițional, sunt documentate marele retrospectiv „O stație pentru Artă: Dinetto” la Venezia Santa Lucia (1997) și, mai târziu, „Harmonia” la Treviso (2010–2011), „Forma și Frumusețea” la Este (2013) și „Aurum, Între Sacru și Profan” la Vittorio Veneto (28/11/2014–11/01/2015), precum și retrospectiva Muzeului Nacional de Arte Vizuale din 2007, „Dinetto. Maestru al Culorii”. Cât despre colecțiile publice, opere precum Paisaje (1958) și Puerto No.18 (1958) figurează în inventarul Muzeului Nacional de Arte Vizuale ( Montevideo). În Uruguay producția sa este recunoscută de asemenea la nivel instituțional: o hotărâre a Președinției declară monument istoric (29/01/2004) parte a producției sale artistice, incluzând opere amplasate în biserici.

DESCRIZIONE

"Composizione, Le Amiche", tehnică mixtă de cerneală chineză şi acrilic pe tablă, 46*51 cm cu ramă, 33*38 cm doar tablă, 1970, semnat în partea de jos la stânga. Pe verso notă de mână a artistului indicând data, titlul operei, dedicația și semnătura.

Tabloul prezintă două figuri feminine surprinse într-un dialog apropiat, aproape la jumătatea bustului, poziționate în profil și trei sferturi, una în fața celeilalte. Fețele sunt definite prin câteva semne esențiale, ușor recognoscibile – linia nasului, ochiul abia schițat, gura, în vreme ce corpurile se descarcă în suprapuneri de planuri și resturi bruște de materie. Impresia este aceea a unei întâlniri suspendate, intimă, dar ne-narativă: mai mult decât să povestească un episod, opera pune în scenă o relație emoțională.

Compoziția este construită pentru contrapunere: figura din stânga, mai clară și „deschisă” spre fundal, este contrabalansată de cea de pe dreapta, mai densă și reținută, aproape încadrată de un dreptunghi negru trasat, care funcționează ca plan de intensificare. Cerneala impune structura printr-un desen nervos, format din linii rapide și creionări, în timp ce acrilicul intervine prin glazuri și câmpuri fragmentate, lăsând să iasă la iveală granulația plăcii și creând efecte de abraziune, zgâriere și transparență. Jocul cromatic este dominat de un fond gri-azuriiu rece, pe care ies în evidență nuanțe calde de carne, bej și bruni; în partea dreaptă, un accent roșu viu întrerupe gama ștersă și dă ritm întregului, ca o notă bruscă într-o tonalitate controlată.

În 1970 Dinetto abordează adesea figura, în special pe cea feminină, ca loc de memorie și sentiment mai degrabă decât ca portret descriptiv: aici poezia sa se recunoaște în tensiunea dintre recunoaștere și dizolvență, între linia care definește și culoarea care „gândește” spațiul. Opera aparține unei perioade mature în care artistul lucrează prin sinteză, reducând anecdotă și căutând în schimb esența unui climat uman.

Raport de stare

Starea generală este bună. Lucrarea este integrală în toate părțile sale, cu cromie și tușe de pensulă vii și bine vizibile. Rama se oferă cadou.

Expediție urmărită și asigurată cu ambalaj adecvat.