Vincenzo Raimondo - Ballerina






Deține o diplomă de master în Film și Arte Vizuale; curator, scriitor și cercetător experimentat.
| 50 € |
|---|
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 127145 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Vincenzo Raimondo operă originală din 2026 în acrilic pe pânză intitulată Ballerina, 70 × 50 cm, semnată Firmato, în bună stare.
Descriere de la vânzător
Titlu: balerină
Tehnică: acrilic pe pânză
Dimensiuni: 50 × 70 cm
O balerină, surprinsă într-un moment care nu este nici o poziție, nici o mișcare pură. Este momentul suspendat între efort și grație, acel moment pe care de obicei publicul nu îl observă pentru că aplaudă prea devreme. Aici însă rămâne acolo, nemișcată, și te privește fără să te privească.
Figura este redusă la esențial: o siluetă neagră clară, aproape grafică, care devine pivotul vizual al operei. În jurul ei și deasupra să, culoarea face ceea ce vrea. Roșu, albastru, galben și alb nu descriu corpul, ci îl traversează, ca și cum dansul nu ar fi un gest fizic, ci o stare emoțională. Tutu-ul nu este o rochie, este o suprafață pe care culoarea explodează, se murdărește, greșește și, prin urmare, funcționează.
Fundalul, intenționat neregulat și vibrant, nu oferă un loc precis. Niciun teatru, nicio scenă recunoscută. Acest lucru mută scena din ideea clasică de balet către ceva mai universal: disciplina, singurătatea, frumusețea care se naște din trudă. Eleganță fără artificii, în sfârșit.
Este o operă care vorbește despre echilibru, dar nu despre perfecțiune. Dimpotrivă, trăiește tocmai în asimetriile sale, în urmele de pensulă lăsate vizibile, în contrastul dintre negrul absolut al figurii și libertatea cromatică care o înconjoară.
Titlu: balerină
Tehnică: acrilic pe pânză
Dimensiuni: 50 × 70 cm
O balerină, surprinsă într-un moment care nu este nici o poziție, nici o mișcare pură. Este momentul suspendat între efort și grație, acel moment pe care de obicei publicul nu îl observă pentru că aplaudă prea devreme. Aici însă rămâne acolo, nemișcată, și te privește fără să te privească.
Figura este redusă la esențial: o siluetă neagră clară, aproape grafică, care devine pivotul vizual al operei. În jurul ei și deasupra să, culoarea face ceea ce vrea. Roșu, albastru, galben și alb nu descriu corpul, ci îl traversează, ca și cum dansul nu ar fi un gest fizic, ci o stare emoțională. Tutu-ul nu este o rochie, este o suprafață pe care culoarea explodează, se murdărește, greșește și, prin urmare, funcționează.
Fundalul, intenționat neregulat și vibrant, nu oferă un loc precis. Niciun teatru, nicio scenă recunoscută. Acest lucru mută scena din ideea clasică de balet către ceva mai universal: disciplina, singurătatea, frumusețea care se naște din trudă. Eleganță fără artificii, în sfârșit.
Este o operă care vorbește despre echilibru, dar nu despre perfecțiune. Dimpotrivă, trăiește tocmai în asimetriile sale, în urmele de pensulă lăsate vizibile, în contrastul dintre negrul absolut al figurii și libertatea cromatică care o înconjoară.
