Nazzareno Cugurra (1924–2012) - Spiaggia e vele

Nazzareno Cugurra (1924 – 2012)

O superbă pictură în ulei pe carton telat, înfățișând o plajă și o mare plină de ambarcațiuni cu pânze. Pictura este semnată în partea de jos-dreapta: "Cugurra"
Pe verso este prezentă o inscripție cu semnătura:
"Gioia delle armonie colorate" /
"care rar dă pictura" /
"și mereu muzică." /
"Și aceasta îmi returnează" /
"tocmai o armonie muzicală" /
"(Semnătură)"

Dimensiuni pictură: 40,0×25,0 cm
Dimensiunea ramei: 61,5x51,5 cm

În condiții bune, semne ale trecerii timpului; există mici defecte și restaurări la ramă (vezi fotografiile)

NOTĂ: VÂNZĂTORUL NU ESTE RESPONSABIL PENTRU O POSIBILĂ RUPERE A STICLEI, AȘA CUM SE ÎNTÂMPLĂ, CAUZATĂ DE CURIER. VÂNZĂTORUL SE OFERĂ SĂ TRIMITĂ OPERA FĂRĂ STICLE. VA FI ÎN GRIJA VÂNZĂTORULUI SĂ AMBALEZE OPERA ÎN CEL MAI BUN MOD POSIBIL.

ATENȚIE:
Nu expediez în Statele Unite deoarece din Italia, din cauza introducerii tarifelor vamale, nu există curieri care să trimită bunuri ale persoanelor fizice.

Nazzareno Cugurra (Verona, 15 ianuarie 1924 – Roma, 6 martie 2012) a fost un pictor și artist italian.
Pictor chiarist, prieten al lui Guttuso, s-a născut la Verona în 1924 și s-a întreținut în timpul studiilor predând lecții private de pictură la Napoli. Dintre elevii săi figurează Romano Mussolini, care, în imediatul după război, era confinatel din motive politice pe insula Ischia.
În 1949, la vârsta de 25 de ani, își ia diploma la Academia de Arte Frumoase din Napoli, în a cărei săli își ține primele expoziții, trezind interesul criticii jurnalistice de profil.
Primele ani ai tinereții, încerti și aventuroși, au fost caracterizați de episoade dureroase care au influențat temele picturii sale timpurii, determinându-l să înfățișeze o lume a pariaților și a lipsiților.
În 1951-52 este printre cei 861 participanți la cea de-a VI-a ediție a Quadrienalei naționale de artă din Roma, organizată la Palatul Expunerilor de pe Via Nazionale; apoi participă la cele două ediții următoare (1955-56 și 1959-60).
În 1956 a participat la cea de-a XXVIII-a Bienală de la Veneția.
Atrăgăt de mediul roman, plin de stimuli artistici și culturali, decide să se mute acolo.
În 1954 este câștigătorul primei ediții a premiului de pictură «orașul Pizzo», în timp ce în 1956 are ocazia să expună la «Galleria La Loggia» din Brescia într-o expoziție colectivă cu Mino Maccari și Antonio Vangelli.