Carina P. - "Inner Sea"

„Marea Interioară” evocă un peisaj submersat suspendat între lumină și adâncime. Câmpul superior, moale și atmosferic, sugerează curenți în schimbare sau reflexii îndepărtate, în timp ce întinderea inferioară de albastru închis ancorează compoziția într-o intensitate liniștită.
Gesturi lineare subtile se mișcă pe suprafață, ca urme ale traiectoriilor nevăzute, sugerând o navigare interioară mai degrabă decât o geografie fizică. Pictura se desfășoară ca un peisaj emoțional marin — nu un ocean literal, ci un spațiu de introspecție și mișcare internă.
Texturi acrilice în straturi creează variații ale transparenței și densității, permițând luminii să interacționeze cu suprafața în moduri nuanțate. Contrastul dintre tonurile superioare luminoase și albastrul profund de mai jos generează un sentiment de imersiune, de parcă privitorul ar fi suspendat între suprafață și adâncime.
„Marea Interioară” invită la contemplare — o meditație asupra liniștei, amintirii și a spațiilor interioare vaste pe care le purtăm în noi.

Despre Carina P. (n. 1981):
Carina P. este o artistă abstractă contemporană a cărei operă explorează peisajele invizibile ale stărilor interioare. Născută în 1981, ea dezvoltă un limbaj vizual înrădăcinat în percepția emoțională mai degrabă decât în reprezentare.
Picturile ei izvorăsc din introspecție — din momente de tensiune, liniște, incertitudine și transformare.\n\nPrin straturi de texturi, contraste tonale în schimbare și mișcare gestuală controlată, ea construiește spații care par în același timp largi și intime.\n\nOrizonturi apar și se dizolvă; adâncimea devine psihologică mai degrabă decât geografică.\n\nLucrând în principal cu acrilice, Carina își construiește suprafețele prin acumulare și scădere, permițând ca instinctul și structura să coexiste.\n\nDialogul dintre lumină și densitate, liniște și mișcare, reflectă complexitatea experienței interne.
În loc să redea realitatea externă, lucrarea ei invită privitorii să-și înfrunte propriile mări interioare — spații ale memoriei, vulnerabilității și puterii tăcute.
Practica ei se situează în cadrul artei abstracte contemporane, în care emoția devine arhitectură, iar pictura devine un domeniu al conștientizării.