Alfredo Grimaldi (1950) - Rose sul Golfo

Titlu: Trandafiri pe Golful
ulei pe pânză, 18 × 24 cm
În acest ulei pe pânză intens, Alfredo Grimaldi ne oferă o fereastră spre paradisul mediteranean. Compoziția este construită ca o invitație: pe dreapta, o pergolă de trandafiri în plină floare – o explozie de roșu carminiu, roz șoc și accente de alb pur – se înalță pe un zid alb, aproape să își atragă privirea înainte să alunece spre mare. Frunzele verzi, pictate cu pensule late și cărnoase, vibrează de lumină și umbră, creând un contrast tactil care te face să-ți întinzi mâna.
În centru, satul se catapultează pe fața dealului cu grația dezordonată specifică coastei campane: case cubice din alb lăptos, ocra caldă, roz vechi și albastri decolorati, acoperișuri din țigle roșii care par să curgă raze de soare. Fereastra fiecărei case este un mic ochi luminos, fiecare balcon un mini-grădină suspendată. Lumina este cea a unei după-amieze târzii, când soarele este deja jos și totul devine miere.
Mai jos, golfulețul este un cristal turcoaz: apa este prezentată cu straturi subțiri de albastru cobalt, verde smarald și tușe de alb care surprind reflexiile bărcilor. Patru ambarcațiuni – două cu vele, două cu motoare – odihnesc liniștite, ca suspendate între cer și mare. La depărtare, colinele se estompează într-un mov moale, aproape o amintire, în timp ce cerul, de un albastru profund și uniform, este abia acoperit de nori ușori care par pensule de frișcă.
Materia este densă, generoasă, aproape sculpturală. Grimaldi nu amestecă culorile pe paletă, ci le așază pure pe pânză, lăsându-le să se atingă și să se respingă într-un dialog viu. Rezultatul este o imagine care nu redă realitatea, ci o amplifică: este amintirea fericită a unui loc, senzația vântului cald pe piele, mirosul de trandafiri și sare de mare amestecate.