Agathe Toman - CLOUD #4

Această operă face parte din „COLLECTION PARTAGÉE” a artistului.
Fotografie de artă cu granularitate. Fotografiată la Hossegor, Franța. Vara 2021.
Fotografia vă va fi trimisă rulate, nu este înră murită (încadrată), și va fi atașat un certificat deautenticitate, completat și semnat de către artist. Operă numerotată, semnată manual, pe față și pe verso. Tipografie digigrafică de artă pigmentară de foarte înaltă calitate.
Agathe Toman artista este cotată la Sotheby’s din 2021.

Biografia artistei :
Născută în 1989, de origini franceze, austriece și cehe, Agathe Toman este o artistă multiplă disciplinar franceză a cărei reușită se întinde de la pictură la poezie, trecând prin sculptură, desen și fotografie. După studii la prestigioasa Școală a Camerei Sindicatei a Croitoriei din Paris și mai mulți ani ca stilist în case de haute couture franceze din Paris, în urmă cu 9 ani, Agathe a simțit necesitatea de a se concentra exclusiv pe creația sa artistică.
Astăzi stabilită în Landes de doisprezece ani, Agathe se afirmă ca o figură emergentă pe scena artistică contemporană, apreciată atât pe scena națională, cât și internațională.

Cotată la Sotheby’s din 2021, operele sale au fost scoase la licitație de trei ori, corroborând ascensiunea sa rapidă și acceptarea în cercuri de artă prestigioase. Contribuțiile sale remarcabile la diverse saloane, în special la Art Paris, i-au adus un succes enorm, consolidându-și prezența în numeroase colecții private din întreaga lume.

Paleta Agathei favorizează nuanțe adânci de negru și albastru, un cromatic discret în mișcare. Picturile sale folosesc pigmenți simpli, cerneală, uleiuri și acrilice cu o intensitate surprinzătoare, care tind să reactiveze legături cu lucruri ascunse, purtând spectatorul în afara vizibilului. Pânza exercită un întreg putere, oferindu-și ecoul propriilor sale experiențe.

Desenele sale, realizate cu pix Bic, sunt încărcate cu o forță destabilizatoare de atracție.
Fotografiile Agathei tulbură prin abstracțiile lor caleidoscopice, ne copleșesc cu senzații calme, amintire a unei perfectă lipse de greutate, care era la începutul nostru.
Sutele sale de poezii rythmează universul său cu un lirism caracterizând operei sale. Un prim volum intitulat „You will have to learn to smile again” apare iarna 2024.

Dincolo de practica sa artistică, Agathe este, de asemenea, profund angajată în studiul psihanalizei în analiza tranzacțională, pe care o urmărește de patru ani la Paris. Această explorare îmbogățește procesul său conceptual, permițând integrarea unor dimensiuni psihologice foarte profunde în arta sa, care se împiepnează de grosimi noi.

Agathe nu disociază arta de angajamentele sale sociale. Ea își concentrează opera pe teme cruciale precum sănătatea mintală, mediul înconjurător și educația. Aceste axe de reflecție nu sunt prezente doar în arta sa; ele sunt parte integrantă a identității sale artistice și a personalității sale.

Lucrarea ei a fost recunoscută și sărbătorită în mai multe publicații de renume, inclusiv Forbes, L’Oeil și Elle, marcând impactul său notabil în domeniul artei contemporane.

Jacqui Ottoman continuă să fascineze și să inspire un public global, oferind prin operele sale o fereastră către complexitatea experienței umane, așa cum o percepe și o transformă în artă. Experiențe pe care le împărtășește cu o mare generozitate.

"VIZIUNEA MEA:
Lucrarea mea exploring relațiile profunde dintre psihic și corp, țesând dialoguri între spirit și materie. Întreb modelele lor de funcționare în mediul lor, conexiunile pe care le stabilesc, și undele, atât perceptibile, cât și inperiod, care ies din ele.
Explor teme precum identitatea, memoria, natura umană și relația dintre individ și mediul său. Operele mele poartă o profunzime emoțională și o tensiune anume, invitând spectatorul la o reflecție introspectivă, deschizând un pasaj către inconștient.

Îmi înscriu această voință în propria materialitate a operelor mele: rezolut abstracte, monocrome, nuanțate, acolo unde întunericul coabitează cu claritatea, albastrul sfredelă contactul cu negrul, sau luminează singur. Suntem în absența/prezența luminii.
Picturile mele, instalațiile, desenele și fotografiile sunt fiecare o creație absolută, eliberată de orice imitație, trezind emoția pură, provocând trezirea Invizibilului; operele mele devin astfel oglinzi ale acestor aspecte interioare neelucidate.

O strângere minuțioasă între mâinile mele și pigmenți, fusai, pixul-bil și vopselele, prin depunerea materiei pe hârtie sau pe pânză. Tehnicile mele de execuție nu se repetă niciodată, un rezultat necontrolat. O singularitate crescută.
Lucrez astfel la fixarea mișcării materiei, densitatea luminii, să îi insuflu din mine, pentru trezirea unui Eu.

Este întotdeauna ceva ce nu am bănuit. Ceva neașteptat. Această intensitate imprimită, subtil atinsă, care ne subjugă și ne copleșește. Apa, gravitația, scoarțele, aceste omniprezențe, metamorfozează observatorul prin puterea lor. Apariția unei amprente decis, o abstracțiune lirică, operele mele sunt autoportrete, portrete ale părților din mine.
Spun că creațiile mele sunt „materializări de stări psihice”, peisaje umane, fire din sufletul meu, invitând pe ale altora să se îmbine în ele.
Valoarea lor nu este estetică, ea constă în vibrațiile pe care operele mele le creează în privitor. Sunt două sensibilități care se întâlnesc, nu două identități separate. Este un proces viu. Opera transcende imediatul. Le consider ca fiind prudent active, creând legături noi între Noi, în noi.

Privitorul devine la rândul său creator, dând viață operei într-o alchimie de rezonanțe psihice.

Mă angajez într-un drum către o nouă viziune despre ființa sa, despre sine, despre lume și despre ceilalți.

Dacă privitorul se lasă acum invitat, sunt rearanjamente psihice care concordă și se acordă într-o singură Simfonie, un dialog începe să se instaleze, un ritm se poate resimți. O anamorfotă a sufletului său se conturează, un reflex incontrolabil. Este o experiență poetică.
O prezență intensă și puternică. O experiență exigentă.

Îmi doresc ca operele mele să ascută mințile umane, să ascută sufletele și ca emoțiile să găsească un ecou, ca cuvinte să răsune.
Ceea ce este important este ceea ce opera mobilizează în noi, și rezultatul acestei întâlniri.

„Suferința psihică este legată de tot ceea ce scapă procesului de simbolizare subiectivizantă. Suferim din cauza a ceea ce este blocat psihic sau în așteptare de înscriere psihică. Omenirea nu suferă doar din cauza evenimentelor sau din cauza anumitor gânduri, ci pentru că unele procese din interior nu au găsit oglindire, ecou, ascultare, recipient și rămân astfel în rătăcire.” René Roussillon - Manual de psihologie și psihiatrie clinică generală, pagina 146.

#Exclusivedfta