André-Léon Vivrel (1886-1976) - Marine en bretagne

André-Léon VIVREL (1886-1976)

Marină în Brittany

Aquarelă pe hârtie
Dimensiunile picturii: 26 x 33 cm
Semnată în partea stângă jos.
Proveniență: Colecție privată, Paris

Aquarelă în stare foarte bună.
Hârtie lipită pe o hârtie groasă.
Frumos cadru nou auriu cu plexiglass OFERIT
Dimensiuni cu cadrul: 54 x 65 cm

FĂRĂ PREȚ MINIM

Operă originală însoțită de factură și certificat de autenticitate.
Expediere rapidă, atentă și asigurată.
Cumpărați cu încredere!

André-Léon Vivrel s-a născut în 1886 în Paris. Doar la 15 ani, decide să devină pictor. Este susținut în această cale de mama sa, pe care o descrie ca primul său mentor, iar de tatăl său, negustor de vinuri și premiul întâi de desen în 1870. Elev la liceul Louis-le-Grand, André-Léon Vivrel intră în Academia Julian în 1910. Aici urmează învățăturile lui Paul Albert Laurens, apoi frecventează atelierul lui Marcel Baschet și al lui Henri Royer la École des Beaux-Arts. Își închiriază un atelier la Montmartre, la strada Caulaincourt nr. 65, la doar opt numere de cel al lui Auguste Renoir. Prima sa participare la Salonul artiștilor francezi datează din 1913. Mobilizat în 1914, primește Crucea de războr pentru conduită eroică în 1917. După război, își regăsește atelierul din Montmartre. Primește mențiune onorabilă la Salonul din 1920 iar Statul îi cumpără cele două naturi-morturi pe care le expune la Salonul independenților. De asemenea, aici prezintă două portrete de Bretonă pictate la Întoarcerea de la Ploumanac'h (Côtes-d’Armor). În 1922, Vivrel apare pentru prima dată la Salonul Societății Naționale de Arte Frumoase. După ce primește premiul Deldebat de Gonzalva în 1932, anul următor obține o medalie de argint la Salonul artiștilor francezi cu „Timpul cireșelor”. În 1934, Vivrel prezintă bagnante, primul tablou dintr-o serie de mari nuduri trimise la Salon până în 1943. Aflorirea cercetării sale asupra nudului feminin, „Bagnantele” din 1939 primesc medalia de aur la Salonul artiștilor francezi. Acest ultim premiu încununează o medalie de argint obținută de Vivrel în 1937, la Expoziția Internațională a Artelor și Tehnicilor din Paris. Critica salută unanim talentul său iar în 1940, Louis Paillard nu ezită să scrie pe prima pagină a „Petit journal” din 6 mai 1940: „André Vivrel apare, propun eu, ca unul dintre cei mai buni în acest Salon [al artiștilor francezi]”. Expoziția „Vivrel – picturi recente”, organizată de Galeria de Berri în mai 1942, ilustrează, în 31 de tablouri, diversitatea genurilor abordate de Vivrel, însă este peisajul cel care-l preocupă cu cea mai mare pasiune. Locația lui favorită este Loiret, unde fratele său mai în vârstă, Marcel, deține o reședință secundară la Châtillon-sur-Loire, nu departe de Champtoceaux. După Marele Război, lipsit de bani, se retrage acolo pentru a picta în natură cu costuri reduse. Primăvara 1926 îl găsește din nou în Brittany, de unde aduce „Portul Camaret” expus la Salonul Tuileries din 1926. Câțiva ani mai târziu, în 1934, se întoarce în Côte-d’Armor, unde compune marinării, studii ale cerului. Vivrel petrece vara 1926 în Corsica. Acolo realizează aquarele prezentate, încă din toamnă, la Galeria Georges Petit, apoi în New York. De fiecare dată, o critică unanima laudă calitățile lor: „Expoziția lui André Vivrel este a unui artist sensibil, fin, dar rămâne generos în concepțiile sale. Priveliștile sale din Corsica, din Brittany și din Paris sunt la fel de armonioase ca florile sale.” („La Semaine à Paris”, 12 noiembrie 1926, p. 63). În 1928, din nou se deplasează în sud. Redând lumina caldă și vibrantă a Provanței, pictează „Portul Saint-Tropez” expus în același an la Salonul Independenților. Tema Mediteranei se impune și la Salonul Tuileries, unde Vivrel prezintă vederi de port și vase de linie, martori ai unei industrii turistice în plină expansiune. Când Vivrel nu este pe drumuri prin Franța, ia Parisul ca model. Îl reprezintă străduțele din stilul Montmartre și monumentele capitalei, cum ar fi Catedrala Notre-Dame, pe care o reinterpretează în serie, asemenea lui Monet. Îi place să se oprească pe malurile Senei, care îi oferă numeroase perspective insolite asupra orașului și îi inspiră picturi care nu sunt străine de peisajele pariziene ale lui Albert Lebourg. Pictând până la ultimul său suflu, André-Léon Vivrel se stinge la Bonneville-sur-Touques, la 7 iunie 1976.