Bruno Di Giulio (1948) - Tramonto in mareggiata

Titlu: "Apus într-o furtună la mal"
Artist: Bruno Di Giulio (Pozzuoli, 1943)
Tehnică: Ulei pe pânză
Dimensiuni: 40 x 50 cm

Opera lui Bruno Di Giulio, ulei pe pânză de 40×50 cm, se prezintă ca o viziune maritimă intensă, la limita dintre apus și amurg, unde marea devine protagonistul absolut al unei mișcări perpetue și vitale.
Compoziția se deschide cu o întindere vastă de apă, animată de o energie vijelioasă: valuri mari, din adâncimile verde smarald închis, se curbă și se izbesc cu putere de stânci roșiatice și maronii care ies în prim-plan, în stânga și în dreapta, parcă încadrând scena ca niște decupaje naturale. Spuma, redată cu albe cremoase și tușe de roz pal, se ridică în volane spumoase, capturând lumina rămășitingă a cerului și creând un contrast luminos și materic specific tușei artistului.
La centru, linia orizontului apare joasă, aproape încorsetată de greutatea mării agitate, în timp ce în fundal se profilează un sătuleț costier nestitor pe un promontoriu: case suprapuse, acoperișuri roșiatice și ocru, pereți deschiși care surprind ultimele licăririle calde. Satul pare să plutească, suspendat între pământ și apă, cu silueta sa compactă și senină care contrastează cu tumultul valurilor de dedesubt. Insulețele mici și stâncile ieșite la suprafată împodobesc marea aproape de coastă, creând puncte suplimentare de rupere și de reflecție a luminii.
Cerul ocupă partea superioară cu o gradație rafinată și poetică: de la roz pudrat și piersică deschisă în zona cea mai înaltă, trecerea la nuanțe de mov lăptos și gri-perlat, până coboară spre orizont într-o bandă de albastru-turcoaz limpede. Nori în straturi, pictați cu pensule late și moi, se întind în sens orizontal, aproape urmând mișcarea vântului, oferind adâncime și respirare scenei.
Sus, o grupă de pescăruși în zbor – reprodus cu linii esențiale și dinamice – traversează înclinativ cerul, adăugând sentiment de libertate și viață picturii. Semnătura "B.D.Giulio" apare în partea de jos la stânga, discretă dar hotărâtă, pe o stâncă în umbră.
Paleta preferă tonuri calde și reci într-un echilibru instabil: verdele intens și albastrul profund al mării dialoghează cu rozul, coraiul și move-ul cerului, în timp ce stâncile introduc părți pământii și ocru care ancorează compoziția în pământ. Pictura este masivă, cu o materie evidentă ce transmite greutatea și forța apei, iar lumina răspândită și roză dă ansamblului o atmosferă suspendată, aproape onirică, îndepărtându-se de simpla reprezentare realistă pentru a accede într-o dimensiune emoțională și lirică.