Mattia Montone - Tra abbandono e sconforto

Opera se naște din dorința de a povesti un moment de fragilitate împărtășit, acel moment tăcut în care o persoană își găsește refugiu în prezența celeilalte. Cele două figuri – una în genunchi, cealaltă cu capul sprijinit pe picioarele ei – exprimă un gest simplu, dar plin de grijă, încredere și protecție.
Privitorul este invitat să recunoască în această scenă o emoție universală: nevoia de a te lăsa purtat și puterea care apare din a fi susținut. Limbajul esențial și alegerea unui stil curat pun în centrul gestului și al relației, transformând scena într-un simbol al intimității și al umanității împărtășite.