Bachibouzouk (1977) - Warhol vs Banksy vs Hirst

Un lucru excepțional al artistului bruxelez Bachibouzouk.

În această serie, artistul bruxelez Bachibouzouk joacă la sărit-cățără cu istoria artei ca un copil prea curios care ar fi pus mâna pe un muzeu și pe o bombardă de vopsea. Prin intermediul acestor „Tomato Soup Can”, el orchestrează o ciocnire plină de bucurie, improbabilă între trei giganți ai artei contemporane: Warhol, Banksy și Hirst. Un tricentrisme pop, urban și clinic, supus amestecului aerosol, cum doar Bachibouzouk poate să-l facă.

Punctul de plecare, firește, este posterul Banksy, care este deja un mic salut (sau „ups” salut) către celebra Campbell’s Soup a lui Andy Warhol. Bachibouzouk se strecoară acolo ca al patrulea musketeer, dar înarmat nu cu o sabie, ci cu puncte — acel celebru element obsesional al lui Damien Hirst, pe care îl depune cu grijă pe fiecare doze de conservă. Rezultatul: un dialog între trei estetici despre care niciunul nu cerea interlocutor… și totuși, împreună, încep să vorbească tare și chiar să râdă.

Aerosolii, alese cu grijă într-o paletă vibrantă, vin să dezobedească moștenirea prea-șlefuită a atelierelor. Fiecare culoare pare să proclame: « Și dacă arta contemporană s-ar lua mult prea în serios trei minute? »
Dar în spatele umorului, există un gând real: Bachibouzouk interoghează repetiția industrială a icoanelor artistice. Ce devine un simbol când este copiat, apoi copiat din nou copia, apoi repictit peste referințele deja derivate? Poate ceva mai cinstit: o operă care acceptă că nu s-a născut singură, ci într-un zgomot cultural, un carnaval de imagini și de deturnări.

Superponând aceste straturi de referințe, artistul transformă doza — un obiect banal, simbol de consum, un fetich pop — într-o metaforă pentru epoca noastră suprasaturată: totul a fost deja văzut, remixat, derivat… și totuși, datorită unui gest unic (și unor spray-uri bune) apare ceva nou. Puțin ca și cum, făcând turnuri într-un muzeu de oglinzi, am începe să ne vedem propria reflexie.

Cu mult spirit, cu o atingere de neînfrânt și cu o luciditate veselă, Bachibouzouk ne amintește că arta poate fi în primul rând un joc: un joc serios, da, dar totuși un joc. Iar în acest joc, Tomato Soup Can ale lui Bachibouzouk sunt piesele care rup toate lacătele."