Signed, Alfredo R Bufano - Laudes de Christo Rey - 1933

LAUDE ÎNCHINATE LUI HRISTOS ÎMPĂRATUL. Alfredo R Bufano. Prima ediție dedicată de către autor lui don Matías Errázuriz. Gravură cu apă-pușcă pe coperta MARICEL.
L.H. POEZIE. PRIMA EDITIE. LITERATURĂ. Editură Mercatali Brothers, Buenos Aires 1933. Legătorie în piele de olandez și carton imprimat personalizat cu ștampilă pe coperta a fostului proprietar conservând coperta originală, știft în spate. Dedicație și semnătura autorului lui Matías Errázuriz, în paginile de prezentare. Text manuscris al Imnului Falangist spaniol, Cara del Sol, în primele pagini de curtoazie ale legătoriei sub titlul Imnul Spaniei. Pe paginile de curtoazie ulterioare apare, de asemenea, manuscris, poezia CÂNTUL de Juan Guzmán Cruchaga. Coperta în două culori. 111 pagini. 20x15 cm. Volum solid și compact. Stare bună a hârtiei.
Dedicație și semnătură manuscrisă a autorului, datată San Rafael 1938, către Matías Errázuriz, consulul Chilelor în Buenos Aires și binefăcător recunoscut al artelor în acea perioadă (printre alte acțiuni a cedat casa sa din Buenos Aires pentru înființarea muzeului care încă funcționează în capitala argentiniană) Pe planul legătoriei apare imprimat numele MARICEL, numele marii proprietăți chilene deținută de familia Errázuriz, confirmând apartenența la biblioteca acelei case.
Despre Bufano „...în plus se poate cita recunoașterea meritului său, care înseamnă intrarea sa în Academia Argentină de Arte, în 1934, și alegerea sa, în 1943, ca președinte al Societății Argentină a Scriitorilor, filială Mendoza, și vicepreședinte al instituției în Buenos Aires. La aceasta putem adăuga încă un fapt: omagiul postum acordat de personalități atât de ilustre din cultura argentiniană precum Jorge Luis Borges, Eduardo Mallea, Conrado Nalé Roxlo, Roberto P. Giusti, Vicente Barbieri, Ulises Petit de Murat sau Manuel Mujica Láinez, care au însoțit rămășițele sale până la cimitirul Chacarita."

"Matías Errázuriz Ortúzar a fost un diplomat chilian de o importanță însemnată la începutul secolului XX, cunoscut pentru viața sa în Europa și pentru colecționarea de artă, a ale mansard pe care a deținut-o în Buenos Aires, alături de soția sa Josefina Alvear, care a devenit în urma decesului său Muzeul Național Argentinian de Artă Decorativă înArgentina, conservând moștenirea sa ca un important reper cultural"