Vincenzo Raimondo - Mano_With Love #2

Această pictură, 60x90 cm, acril, folosește unul dintre cele mai abundent folosite simboluri ale comunicării contemporane: degetul mijlociu. Cel pe care de obicei îl urlă „du-te dracu” fără să-și deraieze măcar de a argumenta. Aici însă se întâmplă altceva. Și se vede, chiar dacă unora le-ar plăcea să se prefacă că nu.

Gestul este clar, frontal, imposibil de ignorat. Dar culorile vii, aproape jucăușe, îl transformă. Nu există furie cenușie, nu există violență cromatică. Există o paletă care vorbește despre vitalitate, ironie, lejeritate conștientă. Și apoi apare textul: „With love”. Două cuvinte care sabotează tot.

Mesajul nu este „te urăsc”, nu este „dispare”, nu este nici măcar o rebeliune isterică. Este mai degrabă o afirmație incomodă:
chiar și NU-urile pot fi spuse cu dragoste.
Chiar și frontierele pot fi stabilite fără a distruge.
Chiar și o respingere poate fi un act de onestitate, nu de agresiune.

Acest deget
Nu respinge: avertizează.
Nu insulță: se apără.
Nu rupe: clarifică.

Este un gest care spune: „Sunt aici, așa cum sunt. Dacă te deranjează, e în regulă. Cu dragoste.”
Și tocmai această ambiguitate controlată face ca lucrarea să fie interesantă: te obligă să te oprești jumătate de secundă mai mult decât te aștepți. Acea jumătate de secundă în care înțelegi că nu privești o provocare facilă, ci o asumare emoțională.

Un tablou care funcționează pentru că este direct fără să fie prostesc, ironic fără să fie ușor, provocator fără să fie gol.
Cu alte cuvinte: nu-ți spune „du-te dracu”.
Te însoțește amabil până la graniță… și apoi ți-o indică cu zâmbetul.

******

Artist autodidact, munca mea nu urmează un stil fix, ci evoluează în timp și prin experiențe.
Pictura mea se naște din observarea vieții cotidiene și din ascultarea emoțiilor.
Abordez teme diferite și experimentez limbaje noi, lăsând fiecărei opere să-și găsească forma proprie.
Arta mea este una instinctivă, esențială și imperfectă, legată de complexitatea ființei umane și a naturii.
Arta, pentru mine, nu este decorare, ci prezență autentică și trăită.

În 2015 și 2016 finalist la concursul Sunday Painters organizat de La Stampa, peste 3.000 de lucrări selectate.
Selecțiile au fost curate de o juriu calificat, cu prezența criticului Francesco Bonami.
Finaliștii au fost prezentați într-o serie asociată la Artissima – Târgul Internațional de Artă Contemporană din Torino. În 2016 am primit Primul Premiu al Criticii.