Ninni Pagano (1969) - Corazza di seta

Ninni Pagano s-a născut în Catania, de mult pasionat de Wunderkammer și de tot ceea ce natura oferă în frumusețea ei; această pasiune îl poartă să frecventeze studioul maestro-ului Antonio Sciacca, obedientului său maestru. Era 2011 și din acel moment începe cariera sa artistică, care îl duce tot mai sus și dobândește aprecierea criticilor precum Aldo Albani, Roberta Filippi de la galeria Orler, Philippe Daverio și Daniele Radini Tedeschi. În 2016 numele său este prezent în prestigioasa umbrelă americană Guide Museums Galleries Artists. După ce a participat la 2 Triennale de artă contemporană la Roma, cu operele sale republicate în cataloage Mondadori, în 2020 numele său este prezent în prestigiosul Atlante al artei contemporanee de la De Agostini.
Opera este o ulei pe pânză, semnată și însoțită de un certificat de autenticitate cu logo-ul artistului, caracteristici ale operei și semnătura artistului la bază.
Culorile picturii pot varia ușor față de fotografie din cauza setărilor aparatului foto și ale ecranului.
Opera este ambalată cu grijă cu folie de bule (pluriball) și carton, desigur expediate cu ștanța pe pânză.

Armură de mătase
A privi această operă înseamnă a intra în poetica lui Ninni Pagano, a te cufunda într-o estetică pe care artistul o definește adesea drept un dialog între trecutul clasic și un viitor ancestral.
Titlul, însuși, „Armură de mătase”, întruchipează în mod ideal viziunea lui Ninni Pagano. Figura feminină apare înfășurată într-o structură impunătoare de guler și ornamente care amintesc de stratificările geologice sau de armuri vechi. Cu toate acestea, această „armură” nu comunică război, ci protecție și sacralitate. Pielea femeii și privirea ei deznădăjduită mențin dexteritatea mătăsii, creând un echilibru între duritatea bijuterie-sculptură și vulnerabilitatea ființei umane.
În operele lui Ninni Pagano, elementul animal (în acest caz ariciul umblător) nu este un simplu decor, ci un alter ego sau un spirit ghid.
Armadillo: cu carapacea sa formată din placi, evocă vizual textura bijuteriilor purtate de femeie. Reprezintă capacitatea de a se retrage în sine pentru a-și proteja interioritatea.
Există o continuitate cromatică și materială, o simbioză între creatură și uman; par făcute din același „praful de stele” sau argila primordială, subliniind tema spirituală a revenirii la natură.
Utilizarea clar-obscurului este un semn distinctiv al artistului. Fundalul închis, aproape lipsit de detalii, servește la izolarea subiectului într-o dimensiune peste timp (atemporal). Lumina lovește fața cu o delicatețe ce amintește de pictura flamandă sau renascentistă, conferind femeii o aură de noblețe austere. Este o artă a tăcerii: opera nu „strigă”, ci invită la contemplare.
Pentru Pagano, ornamentul este ritual. Firele de perle și țesăturile rigide nu sunt „modă”, ci simboluri ale apartenenței la o civilizație imaginară, nobilă și mândră. Coroana roșie, aproape o creastă regală, o înalță pe figură într-un soi de divinitate sau preoteasă a unui cult uitat.

Concluzie
În „Armură de Mătase”, Ninni Pagano explorează reziliența frumuseții. Opera ne spune că putem fi puternici și protejați (armura) fără a ne pierde grația și esența noastră spirituală (mătasea). Este un imn adus demnității ființei, unde omul și Natura coexistă într-un îmbrățișare solemnă și protectoare.

Instagram:@ninnipagano