Ninni Pagano (1969) - Il peso della grazia

Chiar în această operă "Părtile Greutății Harului" (seria femei lebede) găsim acea tensiune dintre lumea materială și elevarea spirituală caracteristică operei lui Ninni Pagano. Artiș­tul nu a dorit să reprezinte o modelă, ci o „Sacerdotessă” a unei ordini uitate, pe care numai el o poate readuce la lumină.
Iată o scurtă exegeză :

1. Axul Lumii (Gâtul):
În antropologia sacră, gâtul este podul dintre „Cer” (mintea, spiritul) și „Pământ” (corpul, instinctele). Întinderea extremă operată de Pagano nu este un simplu moft estetic, ci reprezintă efortul sufletului care tinde în sus. Este „tensiunea inițiatică”: pentru a vedea dincolo de văl, trebuie să îți înalți percepția, îndepărtând-o de greutatea materiei.

2. Tăblițele de Lumină (Bijuteriile):
Pietra albastră încrustată în medalionul din centrul gâtului funcționează ca al Cincelea Chakră (Vishuddha): centrul adevărului și al cuvântului sacru. Faptul că este atât de proeminent sugerează că figura păzește o cunoaștere care nu poate fi rostită, ci doar „purtată” ca o poveră sacră. Inelul de pe mână, sprijinit pe umăr, închide un circuit energetic de protecție și autoritate spirituală.

3. Mantia Cerului (Turbanul):
Albastrul cobalt al turbanului învăluie complet craniul, izolând gândul de zgomotul lumii exterioare. Albastrul este culoarea Marelui Ocean primordial și a Înțelepciunii Divine. Mintea femeii este „îmbibată” în sacru; ea nu mai gândește după logica umană, ci primește intuiții din cosmos.

4. Privirea Divergentă:
Ochiul nu caută dialogul cu privitorul (profanul), ci este îndreptat spre un punct invizibil la stânga. Este privirea celui care privește the Invisible, reflexia unei realități ce se petrece pe un alt plan de existență. Melancolia care se vede este „nostalgia Absolutului”: greutatea de a cunoaște frumosul lumilor superioare în timp ce ești încă legat de forma umană.

Instagram:@ninnipagano