Alberto Carlos Ayala (XX) - Kelimutu

Opera își găsește inspirația în Kelimutu, complex vulcanic situat pe insula Flores, în Indonezia, cunoscut pentru cei trei lacuri craterice, cu nuanțe variabile și intens contrastante. Numele însuși îmbină termenele „Keli” (munte) și „Mutu” (clocotind), amintind activitatea vulcanică subterranee care alimentează acest peisaj unic. Nuanțele care caracterizează pictura — roșu, verde, turcoaz, galben, roz, albastru și negru profund — își au originea în fenomenul geochimic excepțional care face din Kelimutu o noutate în panorama vulcanică mondială.

Conform tradițiilor locale, cei trei lacuri poartă semnificații spirituale distincte. Lacul albastru, Tiwu Nuwa Muri Koo Fai, este asociat cu sufletele tinerilor; lacul roșu, Tiwu Ata Polo, cu cele ale celor defuncți răuvoitori; lacul alb, Tiwu Ata Mbupu, cu spiritele bătrânilor. Schimbările cromatice ale apelor sunt interpretate ca semne ale transformării spirituale, iar în fiecare an, pe 14 august, comunitățile satelor din zonă se reunesc în ritualul Pati Ka, „hrănirea spiritului strămoșilor”, oferind hrană și tutun într-o procesiune care unește gestul, memoria și peisajul.

Această dimensiune simbolică se traduce pe suprafața picturală ca stratificare de energii și prezențe. Albul de fond acționează ca un plan activ pe care se depositează intervenții ulterioare: suprapuneri, ștergeri, direcții divergente și comprimări materiale. Fiecare semn păstrează memoria trecerii anterioare, construind o sedimentare care amintește de procesele geologice de acumulare și transformare.

Cromaticile intense ale acoperirii evocă prezența simultană a celor trei bazine craterice, transpuse într-o gramatică abstractă ce traduce datele naturale într-o tensiune picturală. Roșul introduce densitate și căldură, verdele și turcoazul evocă profunzimi lichide și transformare chimică, galbenul și albastrul ies în relief ca accente minerale ce străbat câmpul cu o vibrație ritmică. Semnele negre structurează compoziția ca linii de tensiune care ordonă spațiul și susțin echilibrul său dinamic.

Bandă orizontală galben-roșie din partea de jos concentrează energia tabloului și funcționează ca axă gravitațională. În jurul ei se distribuie întregul sistem vizual, generând o dinamică între stabilitate și tensiune ce reflectă natura muribundă a sit-ului vulcanic de referință.

Lucrarea se înscrie într-o cercetare dedicată marilor sisteme vulcanice ale planetei, înțelese ca matrici de transformare și arhive ale timpului geologic, dar și ca locuri în care natura și dimensiunea spirituală se împletesc. Culoarea operează ca materie-timp, traducând în limbaj plastic procese invizibile și credințe ancestrale care continuă să trăiască în prezent.

Opera este semnată pe verso și va fi însoțită de certificat de autenticitate.

Pentru densitatea materială, tensiunea cromatică și coerența în cadrul unei cercetări geologice și simbolice complexe, lucrarea se poziționează în mod natural într-un context coleționar și instituțional de segment înalt.