Paolo Fedeli - Manhattan

PAOLO FEDELI s-a născut în Toscana în 1957. A urmat Institutul de Arte din Siena, obținând diplomele de Maestru în Arte. A organizat numeroase expoziții personale în Italia și în străinătate. Printre altele, Ucraina, Franța, Rusia, Spania, Roma și multe altele. Este prezent în mai multe Expoziții Permanente. Operele sale figurează în numeroase colecții publice și private. Activitatea sa a fost criticată în reviste și ziare naționale și internaționale. A participat la cele mai importante expoziții colective de artă naționale, obținând citări importante și recunoașteri critice. Din 1979 până azi s-a impus cu nu mai puțin de o sută Șaizeci și Șaptezeci de Premii I de concursuri de pictură. Paolo Fedeli este un cantor arcan al naturii.

DICUT DESPRE EL:

Paolo Fedeli este pictor de o eleganță absolută. narator al unor evenimente improbabile și inaccesibile, al întrebărilor fără răspuns.
Semnul său de peregrinări între Toscana și metropola anonimă a unui occident contemporan, unde toate peisajele arhitecturale seamănă într‑un absurd al globalizării, poate părea surprinzător. La fel cum se schimbă limbajul său. Cu toate acestea vedem o legătură subțire între hambarele/depozitele, dealuri, ceruri limpezi, lumini de noapte, străzi lucioase de umezeală, atmosferele zgomotoase de fum: nu există ființe vii, ca și cum oamenii, cotidianul, munca, dragostea, ura, competiția, veghea, somnul, au eludat imaginarul artistului, care a dorit să excludă din poezia sa orice referire la social sau, mai precis, la verism. Probabil poetul francez Paul Verlaine ar fi fost de acord cu el, făcând distanța necesară între cuvinte și culori:

„Este necesar apoi să nu-ți alegi cuvintele fără vreo eroare:
nimic nu este mai drag decât cântecul cenușiu
în care incertul se unește cu precisul.
Merge cât se poate de departe de viclenia asasină
de spirit crud și de râsul impur;
care fac să plângă ochii azuriului!
Ia left felul de a te exprima și răsucește-i gâtul!

Așadar iată cheia de lectură pentru Paolo Fedeli: autoreferențialitatea și surprinderea lor le-a înlocuit cu vagitatea incertului. Retorica cotidianului și zarva vocilor disonante i-au fost înlocuite cu tăcerea suspendată a absenței. Reprezentarea recognoscibilului a fost înlocuită cu sublimarea poeziei vizuale.

Paolo Levi