Paolo Fedeli - Firenze di notte

PAOLO FEDELI s-a născut în Toscana în 1957. A urmat Institutul de Arte din Siena, obținând diploma de Maestru în Arte. A organizat numeroase expoziții personale în Italia și în străinătate. În afară de acestea, Ucraina, Franța, Rusia, Spania, Roma și multe altele. Este prezent în diverse expoziții permanente. Operele sale figurează în numeroase colecții publice și private. Activitatea sa a fost recenzată în reviste și ziare naționale și internaționale. A participat la marile runde expoziționale kolektive de artă naționale obeținând citări importante și recunoașeri critice. Din 1979 până în prezent a câștigat nu mai puțin 176 de Premii I la concursuri de pictură. Paolo Fedeli este un cântăreț arcan al naturii.

DICONO DI LUI:

Paolo Fedeli este un pictor de o eleganță absolută. narator al unor întâmplări improbabile și inexplicabile, al unor întrebări fără răspuns.
II suo vagare între Toscana și metropola anonimă a unui Occident contemporan, unde toate orizonturile arhitectonice se aseamănă în absurditatea globalizării, poate de asemenea să ne pară surprinzător. Așa cum este și schimbarea limbajului său. Cu toate acestea, vedem o legătură subtilă între căsuțele, colinele, cerurile limpezi, luminile nocturne, străzile lucide de umezeală, atmosferele murdare de smog: nu există niciodată ființe vii, ca și cum oamenii, cotidianul, munca, dragostea, ura, competiția, veglia, somnul, au evitat imaginarul artistului, care a vrut să excludă din poezia sa orice referință la social sau, mai bine zis, la verism. Probabil poetul francez Paul Verlaine ar fi fost de acord cu el, făcând distanțe necesare între cuvinte și culori:
Este necesar apoi ca tu să nu-ți alegi cuvintele fără oarecare greșeală:
nimic nu este mai drag decât cântecul gri în care incertitudinea se unește cu precisul.
Îndepărtează-te cât poți de departe de această asasină uncleva ascuțită a spiritului crud și a râsului impur; care fac să plângă ochii azurului!
Prinde-ți elocvența și întoarce-i gâtul!
Iată apoi cheia de lectură pentru Paolo Fedeli: autoreferențialitatea și surprinderea le-a înlocuit cu vaghețea incertitudinii. Retorica cotidienului și zarva vocilor disonante le-a înlocuit cu tăcerea suspendată a absenței. Reprezentarea a ceea ce poate fi recunoscut a fost înlocuită cu sublimarea poeziei vizuale

Paolo Levi