Edgardo Rossaro (1882-1972) - Autoritratto

AUTOR

Edgardo Rossaro (1882-1972) pictor italian. Născut la Vercelli în 1882 într-o familie de artiști și patrioți, și-a modelat identitatea creativă între rigoarea formei academice și o participare civică profundă. Am învățat primele rudimente de la tatăl său Ferdinando, și-a perfecționat studiile între Veneția, sub îndrumarea lui Luigi Nono, și Academia Albertina din Torino, apoi s-a stabilit la Florența unde s-a apropiat de cercurile avangardei și de pictura Macchiaioli. Un capitol fundamental al vieții sale a fost experiența ca voluntar montan (alar) în timpul Primului Război Mondial: pe Dolomiți, Rossaro nu a încetat niciodată să deseneze, surprinzând momente de viață în tranșee și peisaje montane care au devenit apoi parte a celebrului său volum de memorii La mia guerra gioconda.

După război, artistul a ales ca locuință definitivă Rapallo, transformând promenada ligurică într-unul dintre subiectele predilecte ale maturității sale picturale, caracterizată de o căutare neîntreruptă a valorii culorii-lumină. Stilul său, care s-a dezvoltat de la un verismo elegant spre sinteze aproape postimpresioniste și sugestii romantice ale lui Turner, l-a făcut un portretist și peisagist apreciat, capabil să insufle un aer de liniște contemplativ în vedute. Printre cele mai semnificative opere ale sale se numără portretele burgheziei epocii și vedute vibrante ale Cadorei și Golfului Tigullio, mărturii ale unei arte ce încerca să oprească emoția vizuală prin tușe groase și contraste tonale pline de viață.

DESCRIERE

"Autoritratto", pastel pe panou, 37*32 cm cu ramă, 23*18 cm doar panoul, 1963, semnătură, dată și titlu în partea stângă jos.

Opera oferă observatorului un prim-plan intens și aproape fotograf, care surprinde fizionomia artistului în plinătatea maturității sale. Fața, caracterizată de ochelarii rotunzi tipici și de o barbă albă care se estompează lin spre bază, iese în evidență cu forță plastică datorită unei compoziții ce elimină orice distragere ambientală. Trăsăturile sunt stricte și vibrante, rezolvate printr-o textură densă de semne ce dezvăluie abilitatea utilizării pastelului: lumina lovește nuanțele pielii creare tranziții calde și naturale, în timp ce fundalul închis, jucat pe nuanțe roșcate profunde, accentuează relieful trăsăturilor și luciditatea privirii, încă vie și cercetătoare.

Opera se situează în faza târzie a producției lui Rossaro, reprezentând o mărturie semnificativă a căutării sale constante a valorii culorii-lumină. Autoportretul a devenit pentru autor un temă recurentă și aproape obsesivă în timpul bătrâneții, un exercițiu de introspecție în care lecția verismului lui Luigi Nono și sinteza Macchiaioli se îmbinau într-o viziune mai intimă. Pentru a aborda aceste studii fiziognomice, Rossaro prefera adesea pastelul sau, mai rar, tehnica encausticului, instrumente care îi permiteau să obțină acea ariositate particulară și acea transparență cromatică capabile să nobileze semnul grafic și să redea profunzimea psihologică a subiectului. Operă de frumoasă execuție și cu un evident interes colecționabil.

RAPORT DESCRIEREA CONDIȚIILOR

Condția generală excelentă. Obiectul este întreg în toate părțile sale, cu cromia și linia vii și bine lizibile. Ragama este oferită ca omagiu.

Expediere cu trasabilitate și asigurată cu ambalaj adecvat.