Sylvain Barberot - Skull

O mulaj al unui craniu uman realizat din hârtie și acoperit cu rășină epoxidică. Este prins de perete cu două cuie și două magneți.
În această lucrare, dacă timpul este înghețat prin utilizarea craniului ca suport atemporal, imutabil și blocat, pielea care îl acoperă pare însă să curgă fără a se opri. Timpurile se confruntă iar întunericul ideii despre care ne formăm moartea.
O operă de artă este, prin esență, o vanitate. Ea reflectă dorința artistului de a se obiectiva pentru a supraviețui timpului și răspunde vanității ideii artistului demiurg. Memoria nu este fixată, rămâne a veni fără a se ancora într-un infinit. Dispariția ei este singura ei soluție.

Artist internațional ale cărui lucrări se bazează pe dicotomia existentă între memorie și uitare.
Memoria, în opinia mea, este elementul indispensabil care leagă corpul nostru de lume. Cu toate acestea, iar în timp ce cultura noastră se străduiește să graveze istoria, cu dălța, eu mă străduiesc să inhibez, să deconstruiesc, ba chiar să-mi șterg propria memorie. O întreprindere vastă, exercițiul uitării…
Corpul este doar suportul acestei memorii de care este dependent, ba chiar necesar. Ea îl construiește, îl modelează și îl transformă. Iar dacă anamneza se traduce din greacă ca revenirea amintirii, eu, din partea mea, o urmăresc pentru a mă despărți mai bine de ea.